Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

cu 49.649 de cuvinte, împărțite, după origini, în 76 de grupe din care 14
depășesc 1%. Raporturile pentru principalele grupe sunt: moștenite latine 20%;
slave vechi 7,98%; bulgărești 1,57%; bulgaro- sârbești 1,51%; turcești 3,62%;
maghiare 2,17%; neogrecești 2,37%; onomatopeice 2,24%; de origine nesigură
2,73%; de origine necunoscută 5,28% etc. 56 . Se observă că, și aici, procentajul
cuvintelor latine moștenite este cel mai ridicat 20% și se menține în fruntea lor.
Elementele autohtone sunt nesemnificative sub (1%) și sunt trecute în dicționar
de origine albaneză 57 . Procentajul cuvintelor slave s-a redus dar sunt împărțite
în mai multe grupe. Cuvintele cu etimologie necunoscută de 9,79% din
dicționarul lui I. A. Candrea, s-a redus la 5,58% ceea ce înseamnă că s- au găsit
noi etimilogii. Mărirea numărului de cuvintejnsă,s-a realizat, în general, prin
introducerea în dicționar a peste 6.000 de neologisme 58 .
Din 1879, de la apariția dicționarului elaborat de A. de Cihac, când s-
a prezentat numărul mare de cuvinte slave 40%, s-a răspuns, în primul rând,
printr-o continuă ancorare a lexicografici de realitate, de
24 limba vorbită și printr-o continuă căutare, de creștere a procentajelor
celorlalte grupe lingvistice,față de cele slave. Acest efort a fost realizat prin
găsirea unor noi etimologii și prin folosirea unor neologisme. A doua cale, prin
care s-au liniștit spiritele față de dominarea slavă a lexicului, a fost “teoria
circulației” cuvintelor 59 . Ambele căi alese sunt corecte,dar ele n-au rezolvat
problema de fond; cunoașterea cauzei apariției elementului slav, atât de masiv,
în dacoromână 60 .
Proporția cuvintelor moștenite din latină și a celor de origine romanică
(neologisme modeme) au crescut în dicționarul lui I. A. Candrea la 53,69% iar
în DLRM la 62,85% față de 20% (latine moștenite) din dicționarul lui A. de
Cihac. Crescând volumul lexicului prin neologisme, s-au schimbat
raporturile,dar nu s-a dat răspuns la problema esențială, prezentată de A. de
Cihac, glotogeneza romanității răsăritene. Cele 5765 de cuvinte, prezentate de
A. de Cihac, nu s-au analizat prin prisma unei viziuni critice față de teza
genealogică pe care a cunoscut-o și a aplicat- o 61 . A. de Cihac când a întocmit
dicționarul s-a bazat pe ipotezele lansate de către Școala lingvisticii slave
privind geneza romanității răsăritene. De fapt.ele au fost acceptate și în
dicționarele lui I. A. Candrea și în DLRM. Aceste ipoteze trebuie privite critic
și cercetate prin prisma noilor descoperiri din lingvistică, istorie, arheologie,
numismatică, etnologie, etnografie, geografie etc. Metoda statisticii este
necesară,dar ea nu rezolvă problema dată. Informațiile pe care le oferă trebuie
să devină un instrument ajutător important în cercetarea desfășurată și nu
elementul hotărâtor.