Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

autor fără o analiză critică niște ipoteze care porniseră de la faptul că termenul
sclav a fost egalat cu slav. Toate deveniseră un mit, o dogmă nu mai era nevoie
să fie verificată în mod critic, să se cerceteze dacă teza lingvisticii slave despre
geneza romanității răsăritene corespunde din punct de vedere istoric și științific.
In aceste condiții s-a ajuns ca în Istoria lumii în date să se adune toate
ideile prezentate în istoriografia românească și să se prezinte un
239 capitol distinct despre constituirea unui stat slav, secolul al V-lea, până în
secolul al VII-lea când se formează primul stat slav prin “Uniunea celor șapte
triburi”, din Peninsula Balcanică 64 .
Oamenii de știință se întreabă cum s-a putut ajunge până acolo încât să
fie consemnate ca date certe niște ipoteze neconsemnate în izvoarele narative și
cele istorice. Este unicul caz în istoria Europei. Totul a pornit de la momentul
când se căuta un argument plauzibil pentru a se arăta că Metodiu și Chirii au
vorbit limba “slavă”, limba poporului din jurul Salonicului. In această febrilă
căutare, renunțându-se la varianta slovenă, s-a găsit în izvoare termenul, sklav
și skavini. De bucurie nu s- a mai cercetat importanța termenilor din punct de
vedere social și istoric, secolele IV-VII, din istoria Imperiului Bizantin în
Peninsula Balcanică, ci pur și simplu s-a făcut o egalitate între două cuvinte, s-a
metamorfozat cuvântul sklav în slav, dându-i-se cu totul alt sens. De aici a
pornit totul. Urma să se justifice această metamorfozare. Lingvistica slavă dă
următoarea formulă: “dr. Schiau, ar. șcl'au, alb. Shqa “bulgar, grec schismatic,
grec” reproduc numele Slovene trecut în latină: Sclavus, și de aici în română,
albaneză și în greacă: Sklavenos (ML., 338 și 348, n. 1), Cf. Al. Rosetti 65 .
Aceasta este formula magică prin care s-a născut teza slavă despre geneza
romanității răsăritene în care termenul sclav, folosit în Peninsula Balcanică, și
care reflecta starea socială a populației de la sate într-o societate sclavagistă, a
fost transformat în cuvântul slav ce reprezintă numele purtat de o etnie în
secolul al XlX-lea 66 .
Vom analiza succint argumentele din citatul de mai sus. în DLVR,
întocmit tot după teza slavă, Scheau, pl. șchei “bulgar”: top. Schei, sat. 1455;
popa din Schei = cartierul Schei din Brașov, 1474; Scheaul, sat. 1505. Lat. (sec.
VI-VII), sclavu, pl. sclavi (sl.com. slovene) 61 . Iar în Dicționarul elementelor
românești din documentele slavo-române, dr. Scheau “staroe” este un nume dat
slavilor în particular bulgarilor. Cum termenul este răspândit în toponimie în
toate ținuturile românești, a fost adus ca argument pentru a se susține teza
conviețuirii slavo-române. De aici apoi s-a spus că nordul Dunării,cândva,a fost
ocupat de bulgari 68 .
Numai că termenii dr. șcheau, schiau, șchei nu au înțelesul fixat de