Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
chiar o rotație între “dinastiile” celor două seminții. Din 735 până la 852 s-auprodus mai multe schimbări între aceste dinastii, când în 852 apare partidabulgară a lui Boris (Bogoris) (852-886)' 10 . Borispn 865 adoptă creștinismul derit bizantin. In țara valaho-bulgară, autohtonii, dacoromânii, erau creștinizați, înmod oficial, încă din 313 prin Edictul de la Milano. Boris>acceptând religiaortodocsă a apropiat pentru totdeauna cele două populații înfrățite. In Sinodulțarului Boris apar boieri autohtoni cu numele Albul, Badea, Balaciu, Bucur etc.în această conjunctură Boris își consolidează autoritatea față de Bizanț 41 . în886, profitând de sosirea lui Clemente și Naum în Bulgaria, se spune că lesolicită să traducă Liturghia în limba poporului, ceea ce doreau ambele etnii,ruperea definitivă de sub presiunea și influența impusă de preoțimea greacă 42 .Clemente se duce la Ohrida,iar Naum la Preslav unde existau centremănăstirești cu tradiții din timpurile lui Justinian. Fiii lui Boris, Petru și Simion(886-893; 893-927) duc mai departe politica tatălui lor 438 . Dar și în timpullo^slujbele bisericești încă se mai săvârșeau în limba greacă, lucru ce deranja pebulgari, ei căutând o distanțare de presiunea Constantinopolului. încurajat,Simion visa cucerirea Constantinopolului. însă amețit de puterea absolutists,face o mare greșeală lovind în stabilitatea internă la care Boris ținuse atât demult. El a încheiat stadiul de întărire a puterii sale, lipsind pe boierii valahi șibulgari la dreptul de succesiune. Bulgarii aveau acest drept încă de la sosirealor, în secolul VII, iar băștinașii valahi mai de demult, nu le luaseră acest dreptnici Justinian. Simion a introdus dreptul la numirea boierilor stăpâni, de cătreputerea supremă, a unor persoane loiale politicii absolutiste, anulând toatedrepturile moștenite, ceea ce până la urmă a dus la destrămarea țării dininterior. Nici în această perioadă nu putem vorbi că s-a impus o liturghie“bulgară” sau “slavă” în limba poporului.în prezent nu se poate susține că în Salonic limba vorbită, în secolul alIX-lea, era “vechea bulgară” și “vechea slavă”. Este o ipoteză ca și cea“pannonică” la care s-a renunțat. Ipoteza existenței lor a fost menținută, ca odogmă, din secolul al XIX-lea și până în prezent, cu toate că ele au ocupat loculidiomului tracic 43b . Interpretarea s-a bazat pe234 o altă ipoteză, dispariția limbii și a popoarelor tracice în momentul sosiriibulgarilor (secolul VII). Dar, bulgarii nu s-au așezat pe teritorii pustii, ci înmijlocul unui popor al cărui sânge curge în vinele bulgarilor de azi. Iată de cesavantul bulgar VI. Georgiev poate să spună: “Istoria tracilor, predecesoriislavilor în partea orientală a Peninsulei Balcanice, constituie o importantăproblemă pentru noi, bulgarii: în etnogeneza poporului nostru, tracii sunt unuldin elementele componente principale, iar limba lor a avut o importantăinfluență asupra evoluției limbii noastre”' 14 . Concluzii ce corespund cu cele din
cercetarea noastră. Dialectele “vechea bulgară” sau “vechea slavă” pot fianalizate prin această prismă, ceea ce nu s-a făcut în secolul trecut.Concluzia lingvisticii slave, despre activitatea lui Constantin șiMetodie că vorbeau bine “slava” este ipotetică și subiectivă. Să vedem ce limbăvorbea filosoful, filologul, lingvistul, teologul Constantin. Vorbea greaca, latinaclasică și medievală, ebraica și limba lui etnică, vorbită în familie și depopulația din Macedonia, tracoromanica, tracomacedoneana mai mult sau maipuțin romanizată 458 , mai cunoștea araba, samariteana și limba vorbită în nord șinord-estul Balcanilor, dacoromâna și bulgara. Cercetătorii se întreabă mirați dece Miklosich n-a folosit prețioasa informație că în Crimeea, Constantin aînvățat samariteana și rusa și chiar a tradus din ebraică în limba rusă? 45bîn Bratislava, Constantin a tradus Evangheliile folosind alfabetulglagolitic. Din traducerile realizate n-a rămas nimic, nu se cunoaște idiomulfolosit. Ținându-se seama de populațiile care formau Moravia Mare se poateschița etnia lor: slovacii și valahii din Slovacia și Moravia, iar în Pannonia, laprințul Kățel, pe lângă neamurile tracopannono- illiricoromanice autohtonelemai aflau populații alogene slovace. Numai dacă se va descoperi un manuscrisde-al lui Constantin.se va putea cunoaște idiomul folosit. Totuși, se poatededuce că nu putea fi decât unul din dialectele vorbite în această parte aEuropei, iar Clemente și Naum au tradus Evangheliile folosindu-se de alfabetul“chirilic”. Ei au acționat în altă zonă europeană și chiar în locuri diferite undese cunoștea acest alfabet. Denumirea alfabetului chirilic este improprie. Chiriinu 1- a descoperit și nici nu l-a folosit. Clemente și Naum l-au folosit,dar nu 1-au descoperit. Scrierea chirilică era cunoscută cu mult timp înaintea acestorevenimente. E. Gheorghiev spune: “Un alfabet de tip grec în235 uncială și nu minusculă, ar fi fost alcătuit înainte de Chirii” 46 . Populațiileautohtone, din nordul și sudul Dunării, folosiseră litere asemănătoare celorgrecești. Astfel de inscripții se găsesc la Sarmisegetuza pe blocuri de piatră, peumărul unei amfore de la Gărvan Dinogeția, în Bisericuțele din Basarabi șiinscripțiile chirilice din Dobrogea, etc. In această parte a Europei s-au mainăscut și alte scrieri. Scrierea runică, foarte veche, apoi a lui Ulfila și a luiAeticus ș.a. 47Clemente^n traducerile făcute la Ohrida^a putut să folosească scriereachirilică,deoarece ea era cunoscută iar limba nu putea fi decât cea vorbită depopor în jurul Ohridei macedoarmâna, albaneza și dialectul bulgarmacedonean.Naum a utilizat în traducerile sale, idiomuri vorbite în jurulPreslavului bulgara și dacoromâna. Cum nici din traducerile realizate de cătreClemente și Naum nu ne-a rămas nimic, decât copii redactate după 150-200 de
- Page 173 and 174: teza lingvisticii slave, despre gen
- Page 175 and 176: români sau valahi, iar după provi
- Page 177 and 178: dacoromânilor în lupta lor împot
- Page 179 and 180: către latiniști” 54 . Aromânii
- Page 181 and 182: dialecte și nu limbi de sine stăt
- Page 183 and 184: teza romanității pure și cea a l
- Page 185 and 186: păstorii romani din sudul și nord
- Page 187 and 188: came, blană, lapte, brânză, lân
- Page 189 and 190: 7.1. Percepții preliminareMajorita
- Page 191 and 192: considerau de origine latină, cu l
- Page 193 and 194: Cu toate că îl propusese pe Fr.Mi
- Page 195 and 196: baza cercetării istoriei și limbi
- Page 197 and 198: continuatoarele limbilor vorbite î
- Page 199 and 200: migrarea și răspândirea dialecte
- Page 201 and 202: gîsaku gusac gîscangîska gî’s
- Page 203 and 204: cronologic, conține numai o parte
- Page 205 and 206: brenda brenda înăuntrubrenge brSn
- Page 207 and 208: pajtonj păitescu angajapendă pend
- Page 209 and 210: Albaneza este considerată păstră
- Page 211 and 212: portughezii - lusitana și celtiber
- Page 213 and 214: macedoarmâna 6 . “Slava veche”
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
- Page 263 and 264: de către Alariu staționată în S
- Page 265 and 266: geto-dacii în relațiile lor cu Im
- Page 267 and 268: când s-au cristalizat disputele hr
- Page 269 and 270: din această parte a Europei. N-a e
- Page 271 and 272: polemice, erau cele teologice, dar
- Page 273 and 274: asemănătoare cu cea a anților, c
cercetarea noastră. Dialectele “vechea bulgară” sau “vechea slavă” pot fi
analizate prin această prismă, ceea ce nu s-a făcut în secolul trecut.
Concluzia lingvisticii slave, despre activitatea lui Constantin și
Metodie că vorbeau bine “slava” este ipotetică și subiectivă. Să vedem ce limbă
vorbea filosoful, filologul, lingvistul, teologul Constantin. Vorbea greaca, latina
clasică și medievală, ebraica și limba lui etnică, vorbită în familie și de
populația din Macedonia, tracoromanica, tracomacedoneana mai mult sau mai
puțin romanizată 458 , mai cunoștea araba, samariteana și limba vorbită în nord și
nord-estul Balcanilor, dacoromâna și bulgara. Cercetătorii se întreabă mirați de
ce Miklosich n-a folosit prețioasa informație că în Crimeea, Constantin a
învățat samariteana și rusa și chiar a tradus din ebraică în limba rusă? 45b
în Bratislava, Constantin a tradus Evangheliile folosind alfabetul
glagolitic. Din traducerile realizate n-a rămas nimic, nu se cunoaște idiomul
folosit. Ținându-se seama de populațiile care formau Moravia Mare se poate
schița etnia lor: slovacii și valahii din Slovacia și Moravia, iar în Pannonia, la
prințul Kățel, pe lângă neamurile tracopannono- illiricoromanice autohtonele
mai aflau populații alogene slovace. Numai dacă se va descoperi un manuscris
de-al lui Constantin.se va putea cunoaște idiomul folosit. Totuși, se poate
deduce că nu putea fi decât unul din dialectele vorbite în această parte a
Europei, iar Clemente și Naum au tradus Evangheliile folosindu-se de alfabetul
“chirilic”. Ei au acționat în altă zonă europeană și chiar în locuri diferite unde
se cunoștea acest alfabet. Denumirea alfabetului chirilic este improprie. Chirii
nu 1- a descoperit și nici nu l-a folosit. Clemente și Naum l-au folosit,dar nu 1-
au descoperit. Scrierea chirilică era cunoscută cu mult timp înaintea acestor
evenimente. E. Gheorghiev spune: “Un alfabet de tip grec în
235 uncială și nu minusculă, ar fi fost alcătuit înainte de Chirii” 46 . Populațiile
autohtone, din nordul și sudul Dunării, folosiseră litere asemănătoare celor
grecești. Astfel de inscripții se găsesc la Sarmisegetuza pe blocuri de piatră, pe
umărul unei amfore de la Gărvan Dinogeția, în Bisericuțele din Basarabi și
inscripțiile chirilice din Dobrogea, etc. In această parte a Europei s-au mai
născut și alte scrieri. Scrierea runică, foarte veche, apoi a lui Ulfila și a lui
Aeticus ș.a. 47
Clemente^n traducerile făcute la Ohrida^a putut să folosească scrierea
chirilică,deoarece ea era cunoscută iar limba nu putea fi decât cea vorbită de
popor în jurul Ohridei macedoarmâna, albaneza și dialectul bulgarmacedonean.
Naum a utilizat în traducerile sale, idiomuri vorbite în jurul
Preslavului bulgara și dacoromâna. Cum nici din traducerile realizate de către
Clemente și Naum nu ne-a rămas nimic, decât copii redactate după 150-200 de
Change language