Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

tradiționale, transformați în executanți supuși unor stăpâni hrăpăreți și
aroganți 20 . în 357, sclavii limiganți intră din nou în atenția Imperiului roman, în
timpul lui Constantin II, tot în zona de graniță a Banatului 21 . In timpul lui
Anastasiu (491 -518), cu toate că favorizează comerțul interior și exterior și
reduce impozitele pentru populația de la orașe, populația sătească majoritară
este menținută în starea de sclavie. Acești sclavi, prin munca lor au contribuit la
concentrarea în visteria imperiului a 320.000 livre de aur. în visterie era mult
aur, iar în popor mare sărăcie. Sclavii din Sciția Minor, Moesia, Tracia și
Macedonia s-au revoltat și, conduși de către getul Vitalian (513-517), își fac
dreptate. Li se alătură și sclavii din stânga Dunării (Câmpia română), “cavalerii
geți” 22 . Justin (518-527) caută să înlăture pericolul sclavinilor și, prin
diplomație, atrage de partea sa pe Vitalian care până la urmă este lichidat.
Poporul rămas fără conducător, este adus prin forță din nou la vechea stare
socială de sclavie. Se iau măsuri drastice și împotriva acelora care au simpatizat
cu mișcarea lui Vitalian. Justinian (527-565) duce la apogeu opera de
organizare sclavagistă a societății. Luase toate averile, avea o ură înverșunată
împotriva celor bogați, sărăcind până la urmă toată societatea. Criza
229 societății sclavagiste a instaurat cea mai dură dictatură personală 23 . Sclavii
băștinași din Peninsula Balcanică se revoltau mereu, iar cei din stânga Dunării,
aduși și ei la starea de sclavie pur și simplu părăseau pământul în cete trecând
Dunărea și se întorceau încărcați cu pradă: vite, grâne, alimente și alte lucruri
folositoare luate de la cei bogați. Sclavii din ținuturile de graniță din stânga
Dunării, de la Sava la gurile Dunării, au cunoscut același tratament ca și cei din
sud. Acești sclavi erau numiți danubieni,iar uneori pe numele lor etnic geți,
erau prezentați cu trăsăturile cunoscute numai pentru geți 24 . Toate regiunile din
Balcani erau numite țările sclavilor, sclavinilor iar populația țărănească sclavi.
Numele de sclavi și sclavini s-au generalizat în timpul lui Justinian, când încă
nu sosiseră bulgarii în sudul Dunării 25 . Acești termeni nu aveau un înțeles
etnic,ci unul dat unei populații de la sate care practica agricultura și aparținea
romanității răsăritene. Se cunosc marile reforme realizate de către Justinian care
au dus la supercentralizarea puterii politice, sociale, economice și
administrative. Prin reformele economice, legislative, sociale și juridice s-a
restaurat societatea sclavagistă. Populația autohtonă, care forma Imperiul
Bizantin, din Tesalia, Tracia, Moesia, Dacia, Illiria, Macedonia, Epir, etc., era
populația tracoromană care robotea din greu ca să asigure, prin impozitele
apăsătoare, existența statului. Această populație, în general a satului, a fost
adusă la starea de sclavie și numită sclavi 26 .
Numele de “slav”, din secolul al XIX-lea, n-a fost cunoscut în epocile
despre care vorbim, în acea perioadă termenii de sclav și sclavini n-au fost
nume date unei etnii, ci au desemnat numele dat populației autohtone,adusă