Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

mai bine limba ebraică și profitând de ocazie învăță și limba samariteană și
limba rusă. A găsit o evanghelie și o psaltire scrisă în limba rusă, cu litere
locale. Cât timp a stat în Cherson a tălmăcit vreo opt capitole dintr-o gramatică
ebraică și a făcut pentru limba rusă un studiu analitic al sunetelor. Misiunea lui
se isprăvise în anul 861 când kazarii l-au asigurat că lasă supușilor creștini
deplină libertate de a se închina după credința lor.
Constantin, în 862, primi o altă misiune. Moravia Mare (Cadrila- terul
boemo-morav și cea mai mare parte a Pannoniei), prin craiul Rostislav, cere
ajutorul Bizanțului împotriva siluirilor împăratului Ludovic II. Se știe că Illiria,
încă din timpul lui Grațian (379), era mărul discordiei dintre biserica de la
Roma și cea din Bizanț.
Constantin și Metodie plecară în anul 863 spre capitala Moraviei Mari,
unde fuseseră primiți cu mare cinste. Dar, de la început., se împotriviră
misionarii franci care nu vedeau cu ochi buni inovația celor doi frați și
protestaseră spunând: “Aceste rugăciuni nu slăvesc pe Dumnezeu. Numai trei
limbi trebue să slujească a proslăvi pe Domnul: evreeasca, greceasca și
latineasca”' 4 . Insă, Constantin și Metodie, sprijiniți de Rostislav urmăreau cu
tărie pregătirea învățăceilor. După trei ani, în 866, toamna, părăsesc Moravia
(Bratislava) și în loc să se îndrepte, pe drumul cel mai scurt, spre
Constantinopol trec prin Pannonia către țara dintre Sava și Dunăre, cârmuită de
către voievodul Koțel (Kățel). în Pannonia, între Sava și Dunăre, erau încă
înainte de 850 peste 30 de biserici, una fusese binecuvântată înainte de 830, la
Nitra. La curtea principelui Koțel stătuseră până în primăvară lui 867, când se
îndreptară spre Veneția cu gândul de a se îmbarca spre Constantinopol și să
ducă cu ei cărțile Liturgice. Dar, de la Veneția, în loc să meargă pe drumul ales,
se duc spre Roma la cererea papei Nicolae I, care nu voia să piardă Illiricul și
Pannonia. Cei doi frați sosesc la Roma în 867. Constantin
227 ajunsese o personalitate, era în centrul atenției poporului, episcopilor,
preoților și călugărilor. Când curtea papală urmărea înjghebarea ierarhiei în
Pannonia și Moravia și Constantin să fie hirotonisit întru episcop, fără veste, se
îmbolnăvi. Cu 50 de zile înainte de a-și găsi sfârșitul luă “odată cu haina neagră
a călugărilor răsăriteni și numele de Chirii (Chirilă)”. Rugăciunile lui sunt
edificatoare: “Doamne, Dumnezeul meu, care ai zidit cetele îngerești și toate
puterile fără de trup, cheamă de la neființă la ființă câte sunt... Scoate din
nelegiuita și păgânească răutate pe cei ce Te hulesc pe Tine. Zdrobește erezia
celor trei limbi, sporește Biserica Ta cu mulțimi noi și fă-i pe toți să fie una. Fă
să fie popor ales, unit în adevărata Ta credință și în mărturisire adevărată,
vărsând în inima lor cuvântul învățăturii Tale” 15 . S-a dus în veșnicie la 14
februarie 869.
Metodie se îndreaptă spre Moravia. In 870 este întemnițat la Salzburg.