Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

28.03.2024 Views

sloată sloată slotastejar steăjăr steierusfoară sfoară suvorașipot șoput siputuștirb știrbu strubutoiag tuiag tojoguviță vișă vicavidră vidră vidravlagă vlagă vlogavoievod vuivuda voivodaCuvintele de mai sus au fost identificate mai întâi în dacoromână șimacedoarmâna, având o rezonanță nelatină au fost stigmatizate slave și s-aurmărit apoi găsirea lor în limbile slave. Majoritatea n-au fost identificate înnici o limbă slavă, nu erau de găsit în limba vorbită de către slavi. De aici apoiconcluzia că “vechea slavă” ar fi dispărut la slavi. Elementele ei lexicale s-aupăstrat numai în idiomul romanității răsăritene 9 . Pe baza acestui raționament s-aspus că “vechea slavă” este idiomul cel mai vechi, în dacoromână șimacedoarmână, și a stat la baza aplicării criteriului cronologic pentru fixareasistemului fonologie și lexical al romanității răsăritene. Astfel, evoluțiasunetelor din dacoromână și aromână era studiată prin viziunea slavistă,începând cu secolul al VII-lea când s-a considerat că au primit de la slavi celemai vechi cuvinte din limbă 10 . Se vede cum idiomul tracic a fost substituit cu“slava veche”. Aceste concluzii, în lumina noilor cercetări, nu mai pot fisusținute.Romanitatea răsăriteană este ancorată de istoria centrului, estului șisud-estului Europei, încă din epoca bronzului, prin rădăcinile sale tracice, iarprin documente lingvistice din secolul al VUI-lea î.e.n. 11 . In viitor când găsimun termen nelatin, în dacoromână, aromână, meglenă și istroromână, care a fostcatalogat că aparține “vechii slave”, trebuie să știm că el este tracic și nu slav.8.2. Argumente prezentate în susținerea “vechii slave”Istoriografia lingvisticii slave avea nevoie să aducă argumente înfavoarea susținerii ipotezei existenței idiomului “vechea slavă” după225ce a renunfat la “vechea slovenă”. Iată cum este prezentată împrejurarea nașteriiacestuia:

“Principele Rostislav al Moraviei face apel la bizantini, cerându- lemisionari care să cunoască limba slavă, pentru creștinizarea poporului său.Cererea nu putea fi refuzată, deși Moravia cădea sub jurisdicția ecleziastică aRomei ... Misionarii trimiși, frații Constantin (Chirii) și Metodie, din Salonic,fii ai unui înalt funcționar imperial, sosesc în Moravia în 863. Ei cunoșteauperfect limba slavă (bulgară), vorbită încă din secolul al VII-lea în jurulSalonicului și aveau o înaltă cultură grecească. Legenda spune că frațiimisionari, sosiți în Moravia, traduseră acolo (în jurul Bratislavei) Evangheliile,iar Constantin alcătuiește un alfabet (cel zis “glagolitic”) foarte bine adaptat lasunetele slave, având drept bază dialectul bulgaro-macedonean din jurulSalonicului” 12 .Să vedem, dacă sunt suficiente argumentele de mai sus și pe ce sebazează ele. Vom schița biografia celor doi misionari, Constantin și Metodie 13 .Constantin s-a născut în Thesalonic în anul 826, părinții lui erau creștini,băștinași din ținuturile Macedoniei. Tatăl Leon, colonel, era comandantulgarnizoanei Macedonia. Constantin era cel mai mic din cei șapte frați. Dupămoartea tatălui, cel mai mare dintre frați, Metodie, a preluat protecția familiei.Metodie era slujbaș împărătesc, stăpânea, în numele împăratului, un ținut, oregiune numită “țară”. Constantin începuse studiile în Salonic, unde s-a afirmatprin rezultate strălucite. învățase latina clasică și medievală, greaca și ebraica.Protejat de Teoctist., este trimis la Constantinopol, devenind discipolul celormai renumiți învățați și profesori ai vremii. Ocrotitorul său (Teoctist), laterminarea învățăturii, îi oferă mâna fiicei și o dregătorie însemnată în slujbastatului. Constantin refuză și preferă “curățenia și știința”, astfel fu hirotonisitdiacon și numit chartophylax “bibliotecar” al patriarhiei, în 850-851 intră caprofesor la Universitatea din Constantinopol unde se văzu împodobit cu titlul“filosoful Constantin”. După aceea a fost scos dintre cărți și de la catedră șiînsărcinat de către împărat cu importante misiuni. La început avea să însoțeascăla curtea unui Calif mahomedan un înalt dregător al curții, când se afirmase princalitățile și învățăturile sale.în 856 Teoctist fusese ucis de către Bardas (unchiul împăratului), iarConstantin, ca să scape, se refugiază într-o mănăstire din Bitinia. în226 acest pas el vede scăparea de o clipă, până la limpezirea lucrurilor. în 859se împacă cu Bardas și se înapoiază la Constantinopol, la catedră. In anulurmător (860) fusese trimis la stăpânirea kazarilor, a cărei dominație se întindeadin Crimeea până în Caucaz. Mulți fruntași kazari îmbrățișară credința iudaică,în timp ce în mijlocul poporului se practica creștinismul, mahomedanismul șireligii străvechi. Constantin ceru ca fratele său cel mare, Metodie, să-lînsoțească. înainte de a intra în țara kazarilor se opri în Cherson. Aici își fixă

“Principele Rostislav al Moraviei face apel la bizantini, cerându- le

misionari care să cunoască limba slavă, pentru creștinizarea poporului său.

Cererea nu putea fi refuzată, deși Moravia cădea sub jurisdicția ecleziastică a

Romei ... Misionarii trimiși, frații Constantin (Chirii) și Metodie, din Salonic,

fii ai unui înalt funcționar imperial, sosesc în Moravia în 863. Ei cunoșteau

perfect limba slavă (bulgară), vorbită încă din secolul al VII-lea în jurul

Salonicului și aveau o înaltă cultură grecească. Legenda spune că frații

misionari, sosiți în Moravia, traduseră acolo (în jurul Bratislavei) Evangheliile,

iar Constantin alcătuiește un alfabet (cel zis “glagolitic”) foarte bine adaptat la

sunetele slave, având drept bază dialectul bulgaro-macedonean din jurul

Salonicului” 12 .

Să vedem, dacă sunt suficiente argumentele de mai sus și pe ce se

bazează ele. Vom schița biografia celor doi misionari, Constantin și Metodie 13 .

Constantin s-a născut în Thesalonic în anul 826, părinții lui erau creștini,

băștinași din ținuturile Macedoniei. Tatăl Leon, colonel, era comandantul

garnizoanei Macedonia. Constantin era cel mai mic din cei șapte frați. După

moartea tatălui, cel mai mare dintre frați, Metodie, a preluat protecția familiei.

Metodie era slujbaș împărătesc, stăpânea, în numele împăratului, un ținut, o

regiune numită “țară”. Constantin începuse studiile în Salonic, unde s-a afirmat

prin rezultate strălucite. învățase latina clasică și medievală, greaca și ebraica.

Protejat de Teoctist., este trimis la Constantinopol, devenind discipolul celor

mai renumiți învățați și profesori ai vremii. Ocrotitorul său (Teoctist), la

terminarea învățăturii, îi oferă mâna fiicei și o dregătorie însemnată în slujba

statului. Constantin refuză și preferă “curățenia și știința”, astfel fu hirotonisit

diacon și numit chartophylax “bibliotecar” al patriarhiei, în 850-851 intră ca

profesor la Universitatea din Constantinopol unde se văzu împodobit cu titlul

“filosoful Constantin”. După aceea a fost scos dintre cărți și de la catedră și

însărcinat de către împărat cu importante misiuni. La început avea să însoțească

la curtea unui Calif mahomedan un înalt dregător al curții, când se afirmase prin

calitățile și învățăturile sale.

în 856 Teoctist fusese ucis de către Bardas (unchiul împăratului), iar

Constantin, ca să scape, se refugiază într-o mănăstire din Bitinia. în

226 acest pas el vede scăparea de o clipă, până la limpezirea lucrurilor. în 859

se împacă cu Bardas și se înapoiază la Constantinopol, la catedră. In anul

următor (860) fusese trimis la stăpânirea kazarilor, a cărei dominație se întindea

din Crimeea până în Caucaz. Mulți fruntași kazari îmbrățișară credința iudaică,

în timp ce în mijlocul poporului se practica creștinismul, mahomedanismul și

religii străvechi. Constantin ceru ca fratele său cel mare, Metodie, să-l

însoțească. înainte de a intra în țara kazarilor se opri în Cherson. Aici își fixă

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!