Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

sloată sloată slota
stejar steăjăr steieru
sfoară sfoară suvora
șipot șoput siputu
știrb știrbu strubu
toiag tuiag tojogu
viță vișă vica
vidră vidră vidra
vlagă vlagă vloga
voievod vuivuda voivoda
Cuvintele de mai sus au fost identificate mai întâi în dacoromână și
macedoarmâna, având o rezonanță nelatină au fost stigmatizate slave și s-a
urmărit apoi găsirea lor în limbile slave. Majoritatea n-au fost identificate în
nici o limbă slavă, nu erau de găsit în limba vorbită de către slavi. De aici apoi
concluzia că “vechea slavă” ar fi dispărut la slavi. Elementele ei lexicale s-au
păstrat numai în idiomul romanității răsăritene 9 . Pe baza acestui raționament s-a
spus că “vechea slavă” este idiomul cel mai vechi, în dacoromână și
macedoarmână, și a stat la baza aplicării criteriului cronologic pentru fixarea
sistemului fonologie și lexical al romanității răsăritene. Astfel, evoluția
sunetelor din dacoromână și aromână era studiată prin viziunea slavistă,
începând cu secolul al VII-lea când s-a considerat că au primit de la slavi cele
mai vechi cuvinte din limbă 10 . Se vede cum idiomul tracic a fost substituit cu
“slava veche”. Aceste concluzii, în lumina noilor cercetări, nu mai pot fi
susținute.
Romanitatea răsăriteană este ancorată de istoria centrului, estului și
sud-estului Europei, încă din epoca bronzului, prin rădăcinile sale tracice, iar
prin documente lingvistice din secolul al VUI-lea î.e.n. 11 . In viitor când găsim
un termen nelatin, în dacoromână, aromână, meglenă și istroromână, care a fost
catalogat că aparține “vechii slave”, trebuie să știm că el este tracic și nu slav.
8.2. Argumente prezentate în susținerea “vechii slave”
Istoriografia lingvisticii slave avea nevoie să aducă argumente în
favoarea susținerii ipotezei existenței idiomului “vechea slavă” după
225
ce a renunfat la “vechea slovenă”. Iată cum este prezentată împrejurarea nașterii
acestuia: