Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
demonstrat însă că toate cuvintele identificate în dacoromână, macedoarmână șibulgară aparțin idiomului tracic vorbit pe un teritoriu vast de la nordul Dunăriiși până la Marea Egee.în secolul al XIX-lea, în timpul “lotizării” lexicului romanitățiirăsăritene, pe lângă termenii repartizați limbii bulgare au apărut o mulțime decuvinte presupuse cu rezonanță slavă, care nu se găseau în bulgară, identificateînsă în dacoromână și macedoarmână. Din nou apăruse o dilemă. Cui aparținaceste lexeme? S-a presupus, din nou, ipotetic, că ar fi existat, în secolele VII-IX, un alt dialect slav botezat “vechea slavă”. Vechea slavă nu era consideratăechivalentă cu vechea bulgară. “Vechea slavă reprezintă numai unul dintredialectele vechii bulgare” 1 . S-a dedus că vechea slavă era limba vorbită depopoarele slave meridionale în secolele VII-IX, când ea a început să pătrundăîn “româna primitivă comună” 2 . Identificarea “vechii slave” nu s-a făcut princomparația unor termeni din limbile slave. “Slava veche” apăruse numai pebaza unor cuvinte nelatine, cu rezonanță slavă, găsite în idiomul romanitățiirăsăritene. Unele dintre ele au fost identificate numai în textele canonice dar nuși în limba vorbită a slavilor, iar altele presupunându-se că ar fi existat înidiomul slav. Ipotetic, s-a zis, “slava veche” fusese vorbită de către triburileslave meridionale din momentul contactului acestora cu populația autohtonătracoromanică (sec. VII) și până când se termină epoca de delimitare lingvisticăîn Balcani și bilingvismul “slavo-român” (sec. XIII). De aici s-a dedus că slavaveche a influențat idiomul roma-221nității răsăritene “româna comună” mai ales în domeniul vocabularului 3 .Pe baza acestor prezumții s-a apreciat că atunci când un termen,nelatin cu rezonanță slavă este atestat în dacoromână și macedoarmână este unindiciu sigur de vechime slavă a termenului, deoarece dacoromâna șimacedoarmâna s-au separat, prin migrare, de “româna comună” prin secoleleX-XIII 4 . în concluzie termenii presupuși slavi, pe care romanitatea răsăriteană îiposedă în comun, s-a considerat că au pătruns în “româna comună” înainteasecolului al X-lea, în perioada secolelor VII- X, când au trăit alături de slavi 3 .Acești termeni nu puteau fi acceptați de sorginte tracă în idiomul romanitățiirăsăritene^ntrucât limba tracă era stigmatizată dispărută, iar dacoromâna șimacedoarmâna considerate dialecte tinere ale unui idiom neolatin “românacomună”. Se concluziona că tinerețea dialectelor romanității răsăritene nupermitea să depășească hotarul acestor secole, numai idiomul slav venea dinepoci vechi îndepărtate, numai el putea influența dacoromâna și
macedoarmâna 6 . “Slava veche” nu trebuie confundată cu “slava comună” care afost reconstituită cu ajutorul limbilor slave prin metoda comparativ-istorică 7 .în prezent, se știe că romanitatea răsăriteană este ancorată de cultura șicivilizația antică și prin documentele și monumentele lingvistice tracice, nunumai prin cele istorice și arheologice, participând cu elementele sale de limbă,cultură și civilizație, arhaice, autohtone, la identificarea tezaurului lingvisticeuropean. Structura lingvistică tracică, a romanității răsăritene, este mult maiveche, cel puțin din epoca bronzului, decât idiomul bulgar sosit în secolul VIIîn Balcani. Toată interpretarea lingvisticii slave, care se bazează în esență pesecolul VH și pe venirea bulgarilor, devine caducă. Dacoromâna,macedoarmâna, meglenoromâna, istroromâna, dalmata și albaneza au influențatbulgara și sârbo-croata. Atât “slava veche” cât și “vechea bulgară” au fostinventate de lingvistica slavă pentru argumentarea unei influențe slave asupraromanității răsăritene. Nu se mai poate susține că tot ce se găsește îndacoromână și macedoarmână nelatin, cu fonetism presupus slav, aparținenumai slavilor.8.1. Lexic tracic găsit în “vechea slavă”în limbile romanității răsăritene multe cuvinte nelatine sunt păstratedintr-o perioadă antică, străveche prin idiomul tracic, când222
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
- Page 163 and 164: că easte multu n himă = pe aici e
- Page 165 and 166: HIMA “jos, prăpastie, la vale”
- Page 167 and 168: ancorează geneza sanscritei în Ba
- Page 169 and 170: Thunman (1746-1778) susținea că a
- Page 171 and 172: Dunării, pentru români, și în P
- Page 173 and 174: teza lingvisticii slave, despre gen
- Page 175 and 176: români sau valahi, iar după provi
- Page 177 and 178: dacoromânilor în lupta lor împot
- Page 179 and 180: către latiniști” 54 . Aromânii
- Page 181 and 182: dialecte și nu limbi de sine stăt
- Page 183 and 184: teza romanității pure și cea a l
- Page 185 and 186: păstorii romani din sudul și nord
- Page 187 and 188: came, blană, lapte, brânză, lân
- Page 189 and 190: 7.1. Percepții preliminareMajorita
- Page 191 and 192: considerau de origine latină, cu l
- Page 193 and 194: Cu toate că îl propusese pe Fr.Mi
- Page 195 and 196: baza cercetării istoriei și limbi
- Page 197 and 198: continuatoarele limbilor vorbite î
- Page 199 and 200: migrarea și răspândirea dialecte
- Page 201 and 202: gîsaku gusac gîscangîska gî’s
- Page 203 and 204: cronologic, conține numai o parte
- Page 205 and 206: brenda brenda înăuntrubrenge brSn
- Page 207 and 208: pajtonj păitescu angajapendă pend
- Page 209 and 210: Albaneza este considerată păstră
- Page 211: portughezii - lusitana și celtiber
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223 and 224: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 225 and 226: cercetarea noastră. Dialectele “
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
macedoarmâna 6 . “Slava veche” nu trebuie confundată cu “slava comună” care a
fost reconstituită cu ajutorul limbilor slave prin metoda comparativ-istorică 7 .
în prezent, se știe că romanitatea răsăriteană este ancorată de cultura și
civilizația antică și prin documentele și monumentele lingvistice tracice, nu
numai prin cele istorice și arheologice, participând cu elementele sale de limbă,
cultură și civilizație, arhaice, autohtone, la identificarea tezaurului lingvistic
european. Structura lingvistică tracică, a romanității răsăritene, este mult mai
veche, cel puțin din epoca bronzului, decât idiomul bulgar sosit în secolul VII
în Balcani. Toată interpretarea lingvisticii slave, care se bazează în esență pe
secolul VH și pe venirea bulgarilor, devine caducă. Dacoromâna,
macedoarmâna, meglenoromâna, istroromâna, dalmata și albaneza au influențat
bulgara și sârbo-croata. Atât “slava veche” cât și “vechea bulgară” au fost
inventate de lingvistica slavă pentru argumentarea unei influențe slave asupra
romanității răsăritene. Nu se mai poate susține că tot ce se găsește în
dacoromână și macedoarmână nelatin, cu fonetism presupus slav, aparține
numai slavilor.
8.1. Lexic tracic găsit în “vechea slavă”
în limbile romanității răsăritene multe cuvinte nelatine sunt păstrate
dintr-o perioadă antică, străveche prin idiomul tracic, când
222