Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
cotropi, creț, cruță, curmă, curpan, cursă, custură, daș, dărâmă, deretică,desbără, desmierdă, dop, droăie, druete, Jărâmă, gard, gărdină, găta,gălbeăză, genune, gheără, ghimpe, ghioăgă, ghionoăie, gorun, grăpă, gresie,groăpă, gruiu, grumăz, grunz, gudură, gușă, încurcă, înghină, îngurzi, înseilă,întărâtă, întâmpină, întâmplă, întremâ, leăgăn, lepădă, tespede, leșină, mal,măre, măzăre, măceș, mădări, măgură, mărăt, mărcăt(u), mătură, melc, mieru,mire, mistreț, mișcă, mânz, modru, mormăn, moș, mugure, munună, murg,mușăt, muscă, năpârcă, necheză, noiăn, păstăie, păstră, pânză, pârâu, prunc,răzem, răbdâ, rădică, rânză, sărbăd, scăpără, scrum, sculă, scurmă, sâmbure,spânz, strănut, steregie, sterp, stână, stâncă, străghiată, strepede, strugure,strungă, șâle, șir, șoricfiu), șut, țâre, țap, țarc, țârină, țăruș, iută, undreă, urcă,urciăr, urdă, urdină, urdoăre, vătră, vătămă, vătuiu, viizure, viscol, zără, zăr,zburda, zestre, zgărdă, zgâriă, zgrâmă. Pe baza acestor cercetări, 1.1. Russu,afirmă: tracii, care au jucat un rol de seamă în istoria Imperiului Roman și acelui Bizantin, sunt “un popor care n-a dispărut cu desăvârșire nici în sensuletnic-social,nici în cel lingvistic” 58 .7.9. Importanța elementului autohtonAprofundarea elementelor autohtone de substrat, din lingvisticaromanității răsăritene, pornită de la acea mică portiță lăsată deschisă de Fr-Miklosich, a cunoscut o evoluție ascendentă în fiecare etapă istorică și acontribuit, până la urmă, la dovedirea în mod științific că idiomul tracic n-adispărut, el trăiește prin limba vie vorbită de către popoarele romnitățiirăsăritene, importantă este, nu numai prezentarea unui număr impresionant decuvinte trace în dacoromână, macedoramână, meglenă, istriană, dalmată șialbaneză, ci argumentarea că geneza romanității răsăritene are la bază idiomultracic care a cunoscut, în timpul conviețuirii tracilor cu romanii, o influențăromanică, mai mult sau mai puțin puternică219 și nu o influență masivă slavă cum fixase lingvistica secolului al XIX- lea.Răspunsul la Dicționarul etimologic al lui A. de Cihac se poate da nu numaiprin creșterea numărului de neologisme latinești, ci și prin prezentareacuvintelor autohtone tracice care clarifică pentru totdeauna “dilema” cuvintelormasive slave din limba română 59 . Etimologia lor tracică poate fi consemnată întoate dicționarele. Păstrarea în continuare a unei rezerve ar însemna o lipsă dedemnitate științifică, o izolare în continuare a romanității răsăritene de Europa,o sfidare la adresa culturii și civilizației europene 60 .Așa cum limbile romanității apusene au la bază o limbă autohtonă totașa au și cele răsăritene: italienii - latina; francezii - galica; spaniolii și
portughezii - lusitana și celtibera; dacoromânii - scitogetodaca; macedoarmâniitracomacedoneana; meglenoromânii - tracobesica; istroromânii - tracoillira;albanezii - epirotracoillira, etc.Dacoromâna, macedoarmâna, meglena, istroromâna, ca și dal- mata șialbaneza, n-au apărut spontan, ele au cunoscut o evoluție istorică și lingvistică.La sosirea romanilor pe teritoriile locuite de neamurile tracice, limba tracă era olimbă veche flexionară cu o structură lingvistică consolidată care s-a păstrat,mai mult sau mai puțin aceeași, și după simbioza tracoromană. Cele douăidiomuri au participat la geneza și afirmarea romanității răsăritene. Elementulde continuitate fiind idiomul tracic, el ancorează, pentru veșnicie, latinitatea înpământul din centrul, estul și sud-estul Europei.220CAPITOLUL 8IDIOMUL TRACIC ȘI “VECHEA SLAVĂ”8. 1. Ipoteza care susține “vechea slavă”Am văzut, în capitolul anterior, cum lingvistica slavă, bazată peaxioma dispariției idiomului tracic, a repartizat tot lexicul nelatin dindacoromână și macedoarmână altor limbi. Un mare număr de lexeme au fostidentificate numai în bulgară. In loc să se explice acest fenomen prin substratultracic, s-a considerat în mod ipotetic că ar fi existat un dialect slav “vecheabulgară” care s-ar fi vorbit în jurul Salonicului în secolul al IX-lea. Pe bazadocumentelor istorice și lingvistice a documentelor de limbă tracă s-a
- Page 159 and 160: Având la dispoziție textul de pe
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
- Page 163 and 164: că easte multu n himă = pe aici e
- Page 165 and 166: HIMA “jos, prăpastie, la vale”
- Page 167 and 168: ancorează geneza sanscritei în Ba
- Page 169 and 170: Thunman (1746-1778) susținea că a
- Page 171 and 172: Dunării, pentru români, și în P
- Page 173 and 174: teza lingvisticii slave, despre gen
- Page 175 and 176: români sau valahi, iar după provi
- Page 177 and 178: dacoromânilor în lupta lor împot
- Page 179 and 180: către latiniști” 54 . Aromânii
- Page 181 and 182: dialecte și nu limbi de sine stăt
- Page 183 and 184: teza romanității pure și cea a l
- Page 185 and 186: păstorii romani din sudul și nord
- Page 187 and 188: came, blană, lapte, brânză, lân
- Page 189 and 190: 7.1. Percepții preliminareMajorita
- Page 191 and 192: considerau de origine latină, cu l
- Page 193 and 194: Cu toate că îl propusese pe Fr.Mi
- Page 195 and 196: baza cercetării istoriei și limbi
- Page 197 and 198: continuatoarele limbilor vorbite î
- Page 199 and 200: migrarea și răspândirea dialecte
- Page 201 and 202: gîsaku gusac gîscangîska gî’s
- Page 203 and 204: cronologic, conține numai o parte
- Page 205 and 206: brenda brenda înăuntrubrenge brSn
- Page 207 and 208: pajtonj păitescu angajapendă pend
- Page 209: Albaneza este considerată păstră
- Page 213 and 214: macedoarmâna 6 . “Slava veche”
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223 and 224: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 225 and 226: cercetarea noastră. Dialectele “
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
portughezii - lusitana și celtibera; dacoromânii - scitogetodaca; macedoarmânii
tracomacedoneana; meglenoromânii - tracobesica; istroromânii - tracoillira;
albanezii - epirotracoillira, etc.
Dacoromâna, macedoarmâna, meglena, istroromâna, ca și dal- mata și
albaneza, n-au apărut spontan, ele au cunoscut o evoluție istorică și lingvistică.
La sosirea romanilor pe teritoriile locuite de neamurile tracice, limba tracă era o
limbă veche flexionară cu o structură lingvistică consolidată care s-a păstrat,
mai mult sau mai puțin aceeași, și după simbioza tracoromană. Cele două
idiomuri au participat la geneza și afirmarea romanității răsăritene. Elementul
de continuitate fiind idiomul tracic, el ancorează, pentru veșnicie, latinitatea în
pământul din centrul, estul și sud-estul Europei.
220
CAPITOLUL 8
IDIOMUL TRACIC ȘI “VECHEA SLAVĂ”
8. 1. Ipoteza care susține “vechea slavă”
Am văzut, în capitolul anterior, cum lingvistica slavă, bazată pe
axioma dispariției idiomului tracic, a repartizat tot lexicul nelatin din
dacoromână și macedoarmână altor limbi. Un mare număr de lexeme au fost
identificate numai în bulgară. In loc să se explice acest fenomen prin substratul
tracic, s-a considerat în mod ipotetic că ar fi existat un dialect slav “vechea
bulgară” care s-ar fi vorbit în jurul Salonicului în secolul al IX-lea. Pe baza
documentelor istorice și lingvistice a documentelor de limbă tracă s-a
Change language