Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

cotropi, creț, cruță, curmă, curpan, cursă, custură, daș, dărâmă, deretică,
desbără, desmierdă, dop, droăie, druete, Jărâmă, gard, gărdină, găta,
gălbeăză, genune, gheără, ghimpe, ghioăgă, ghionoăie, gorun, grăpă, gresie,
groăpă, gruiu, grumăz, grunz, gudură, gușă, încurcă, înghină, îngurzi, înseilă,
întărâtă, întâmpină, întâmplă, întremâ, leăgăn, lepădă, tespede, leșină, mal,
măre, măzăre, măceș, mădări, măgură, mărăt, mărcăt(u), mătură, melc, mieru,
mire, mistreț, mișcă, mânz, modru, mormăn, moș, mugure, munună, murg,
mușăt, muscă, năpârcă, necheză, noiăn, păstăie, păstră, pânză, pârâu, prunc,
răzem, răbdâ, rădică, rânză, sărbăd, scăpără, scrum, sculă, scurmă, sâmbure,
spânz, strănut, steregie, sterp, stână, stâncă, străghiată, strepede, strugure,
strungă, șâle, șir, șoricfiu), șut, țâre, țap, țarc, țârină, țăruș, iută, undreă, urcă,
urciăr, urdă, urdină, urdoăre, vătră, vătămă, vătuiu, viizure, viscol, zără, zăr,
zburda, zestre, zgărdă, zgâriă, zgrâmă. Pe baza acestor cercetări, 1.1. Russu,
afirmă: tracii, care au jucat un rol de seamă în istoria Imperiului Roman și a
celui Bizantin, sunt “un popor care n-a dispărut cu desăvârșire nici în sensul
etnic-social,nici în cel lingvistic” 58 .
7.9. Importanța elementului autohton
Aprofundarea elementelor autohtone de substrat, din lingvistica
romanității răsăritene, pornită de la acea mică portiță lăsată deschisă de Fr-
Miklosich, a cunoscut o evoluție ascendentă în fiecare etapă istorică și a
contribuit, până la urmă, la dovedirea în mod științific că idiomul tracic n-a
dispărut, el trăiește prin limba vie vorbită de către popoarele romnității
răsăritene, importantă este, nu numai prezentarea unui număr impresionant de
cuvinte trace în dacoromână, macedoramână, meglenă, istriană, dalmată și
albaneză, ci argumentarea că geneza romanității răsăritene are la bază idiomul
tracic care a cunoscut, în timpul conviețuirii tracilor cu romanii, o influență
romanică, mai mult sau mai puțin puternică
219 și nu o influență masivă slavă cum fixase lingvistica secolului al XIX- lea.
Răspunsul la Dicționarul etimologic al lui A. de Cihac se poate da nu numai
prin creșterea numărului de neologisme latinești, ci și prin prezentarea
cuvintelor autohtone tracice care clarifică pentru totdeauna “dilema” cuvintelor
masive slave din limba română 59 . Etimologia lor tracică poate fi consemnată în
toate dicționarele. Păstrarea în continuare a unei rezerve ar însemna o lipsă de
demnitate științifică, o izolare în continuare a romanității răsăritene de Europa,
o sfidare la adresa culturii și civilizației europene 60 .
Așa cum limbile romanității apusene au la bază o limbă autohtonă tot
așa au și cele răsăritene: italienii - latina; francezii - galica; spaniolii și