Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

cronologic, conține numai o parte din lexicul tracic găsit în cele trei limbi.
Aceste cuvinte în dacoromână și macedoarmână sunt moștenite direct din tracă,
iar în bulgară sunt luate de la tracoromani. Lingvistica slavă a repartizat aceste
elemente lexicale tracice limbii bulgare, numai pentru faptul că traca era
considerată dispărută, iar pentru înlocuirea ei s-a creat “vechea bulgară”, care s-
a presupus că ar fi existat în secolul al X-lea, în preajma Salonicului 46 . în jurul
Salonicului, însă, s-a vorbit în acea epocă nu “bulgara veche” ci limba
tracoromanică, idiomul romanității răsăritene, macedoarmâna.
Teoria lingvisticii slave, lansată în secolul al XIX-lea, a fost folosită
de A. de Cihac în întocmirea Dicționarului etimologic. De aceea apăruse
procentajul de 40% de cuvinte slave din lexicul românesc. Proporția exagerat
de ridicată a speriat lumea intelectuală de atunci 47 . S- a răspuns prompt,
folosindu-se în general metoda statisticii, prin creșterea elementelor latinești în
română, în așa fel încât lexicul presupus slav să scadă ca procentaj în raport cu
numărul mare de elemente latinești 48 . S- a lansat ideea relatinizării românei.
Dar numărul de cuvinte apreciate slave rămăseseră mereu aceleași, chiar
crescuseră, deoarece cauza apariției unui număr atât de mare de lexeme slave,
în idiomul romanității răsăritene, n-a fost găsită 49 . Acum după cunoașterea
cauzei și identificarea elementelor tracice în cele trei limbi se poate trece, în
mod științific, la eliminarea cuvintelor presupuse slave, din lexicul romanității
răsăritene, pentru a fi trecute în dicționare cu etimologie tracă.
Teza tracoromanică fusese susținută încă din secolul al XVIII- lea,
cărturarii J. Thunman, J.B. Kopitar, apoi G. Weigand, care cunoșteau foarte
bine realitățile lingvistice din centrul, estul și sud-estul Europei, susțineau
caracteristica “lingvisticii balcanice” prin limba comună tracică, întrucât numai
ea poate fi regăsită în toate limbile balcanice și nu prin limba bulgară.
Cercetările realizate până în prezent, au dus la găsirea unor documente
lingvistice, care ancorează idiomul romanității răsăritene de limba vorbită de
traci pe un vast teritoriu încă din secolul VIII î.e.n. și susțin teza că “vechea
bulgară” n-a existat deci n-a putut să devină fondul limbilor din centrul, estul și
sud-estul Europei.
212
7.7. Noi criterii de investigare a lexicului macedoarmân
Identificarea și cunoașterea idiomului trac nu se oprește aici.
Elementele de substrat din limba macedoarmână se mai pot atesta și prin