Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

continuatoarele limbilor vorbite în antichitate în centrul, estul și sud- estul
Europei. Fiind cele mai vechi, în acest spațiu, ele trebuie să fie baza de pornire
în metoda comparativă-istorică cu bulgara. Toate cuvintele ce se găsesc în
aceste limbi și se află numai în bulgară, în mod cert sunt de origine tracică: în
limbile romanității răsăritene moștenite de la strămoși, de la traci, iar în bulgară
împrumutate de la tracoromani. Vocabularul de bază al dacoromânei și
macedoarmânei se știe că este latin, demonstrat și de FtMiklosich, partea
nelatină, cel tracic care a fost risipit și dat cu prisosință slavilor trebuie
recuperat și alăturat celui latin. Acest vocabular arhaic fiind mai vechi decât cel
latin,devine rădăcina idiomului romanității răsăritene. Romanitatea s-a
suprapus, s-a altoit pe trunchiul tracic ancorându-se cu rădăcini adânci, pentru
totdeauna, în această parte a Europei. Așa s-a născut romanitatea răsăriteană
având în osatura ei lingvistică, etnică, spirituală, culturală și istorică o
moștenire autohtonă tracică și alta romanică 36 .
După cum am văzut, Fr. Miklosich a plecat, în cercetările sale, de la
două teze: romanitatea pură și dispariția idiomului tracic și a vorbitorilor ei.
Insă activitatea laborioasă, interdisciplinară a cercetărilor ulterioare, au adus o
serie de noi date științifice care nu corespund cu teoria genezei romanității
răsăritene elaborată de către lingvistica slavă 37 . Contradicțiile apărute au
devenit antagoniste și ele planează, în prezent, iot mai mult în mod negativ
asupra cunoașterii istoriei popoarelor din centrul, estul și sud-estul Europei.
Aceste contradicții afectează cel mai mult, însă, pe bulgari, dacoromâni,
macedoarmâni, meglenoromâni, istroromâni și albanezi fiind stigmatizați,
uneori, cu fel de fel de etichetări privind istoria, limba și originea lor 38 .
Pentru înlăturarea contradicțiilor apărute și pentru armonizarea și
corelarea tuturor datelor oferite de lingvistică, istorie, epigrafie, arheologie,
etnologie, etnografie, geografie, filozofia culturii, istoria religiilor etc., în
vederea cunoașterii elementelor de bază din structura lingvistică a romanității
răsăritene, am fixat următoarea teză fundamentală: dacoromâna este o limbă
dacoromanică; macedoarmâna (aromâna) o limbă tracomacedoromanică.
Ambele cu două elemente de bază în structura lingvistică autohtonă tracică și
romanică. Nu sunt dialecte ale unei limbi comune inventate de către lingvistica
slavă, “româna
206 comună”, “româna comună primitivă” etc., pentru a se justifica dispariția
idiomului trac și prezența unor elemente masive slave în limbile romanității
răsăritene. Ele sunt două limbi înrudite îndeaproape între ele, dar nu plecând
din secolul VII când sosiră bulgarii, ci din mileniile III-II î.e.n., când
constituiau dialecte ale limbii comune. Sistemul fonologie dintre traco-dacă ar
fi cel mai apropiat de sistemul indoeuropean primitiv. “Traca și daca sunt două
limbi indoeuropene înrudite. ’în vastitatea teritoriului locuit de neamurile