Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

prezent. Caracterizarea dată romanității răsăritene, de către lingvistica slavă
elaborată de Fr.Miklosich, nu mai corespunde în totalitate cu ceea ce știm astăzi
despre geneza dacoromânilor, macedoarmânilor, meglenilor, istrienilor și
albanezilor. Elementele latinești din lexicul acestor idiomuri au fost, în general,
just repartizate, dar, pentru cele considerate nelatine s-au aplicat criterii
necorespunzătoare. Tot ce nu era
204 latinesc era apreciat străin, în general de sorginte slavă, împrumut în
limbile romanității răsăritene, ajungându-se astfel să se creeze, să se inventeze
o limbă artificială “vechea bulgară” care înlocuiește practic idiomul tracic. în
lingvistica balcanică, în consecință, s-a considerat bulgara ca limbă dominantă
și cea mai veche, deoarece tracica era stigmatizată ca dispărută. După
lingvistica slavă “româna comună” se formase după sosirea bulgarilor, între
secolele VII-XII, împrăștiindu-se apoi în toate direcțiile dând naștere
dialectelor romanității răsăritene. (Fig. 6) Așa a rezultat că bulgara a influențat
toate idiomurile din Balcani. De aceea, pentru cunoașterea vocabularului
presupus de origine slavă din idiomul romanității răsăritene, s-au fixat
următoarele etape cronologice: a) cuvinte vechi, intrate în limbă între secolul al
VI-lea și al XII-lea ...; b) cuvinte intrate în secolul al XIII-lea; c) cuvinte intrate
în limbă după secolul al XIII-lea. Limba străveche tracică nu putea să aibă un
rol în aceste etape. După lingvistica slavă, era scoasă din arena istoriei prin
ipoteza dispariției ei. Lingvistica slavă, bazată pe ipoteza dispariției limbii și a
popoarelor tracice, a dominat cu autoritate toate celelalte științe, în special
istoria, arheologia și lingvistica romanității răsăritene. Ele fiind obligate să-și
racordeze datele și ideile în funcție de teoriile elaborate de către “REGINA”
tuturor științelor. Insă, arheologia cu toate că a fost presată să caute elemente de
civilizație slavă, să justifice cezura creată ipotetic după ce s-a impus verdictul
dispariției tracilor, n-a găsit decât continuitatea civilizației și culturii popoarelor
tracoromanice. Datele oferite de cercetările istorice, dialectologice și lingvistice
scot în evidență că limbile bulgară, dacoromână, macedoarmână și albaneză, au
la bază lexeme și structură de limbă tracă. Lingvistica balcanică nu se bazează
pe limba “veche bulgară”, ci pe limba tracilor care n-a dispărut. Tiparele
lingvistice, create de către Fr. Miklosich, au devenit colmatate și rigide și nu se
mai pot înghesui în ele cu forța datele științifice care argumentează
continuitatea romanității răsăritene, prin structura ei tracică, încă din perioada
anteromană. De aceea, metoda comparativ-lingvistică, folosită de Fr.
Miklosich, nu mai poate fi acceptată în totalitatea ei, “vechea bulgară”, care de
fapt nu este dovedită istoric și nici lingvistic, nu mai poate fi luată drept bază
de comparație pentru a găsi cuvinte slave în idiomul romanității răsăritene 35 . La
baza criteriului genetico-istorico- structural, de repartizare a lexicului, trebuie
să stea și dacoromâna,
205 macedoarmâna, meglena, istriana, dalmata și albaneza deoarece ele sunt