Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

limbii tracilor 27 .
Nici străinii n-au negat tracismul dacoromânilor, aromânilor, meglenilor,
istrienilor și albanezilor, în urma elaborării de către lingvistica slavă a
teoriei genezei romanității răsăritene. Nimeni n-a respins structura ei
tracoromanică și majoritatea au avut rezerve pentru susținerea unei “influențe
masive slave” față de idiomul romanității răsăritene. Așa cum au făcut, prin
operele lor, L. Diefenbach (1806-1883), W. Meyer-Liibke (1861-1936), P.
Kretschmer (1866-1956), Gustav Meyer (1850-1900), H. Baric (1888-1957),
Norbert Jokl (1877-1942), Kr. Sandfeld (1873- 1942), G. Reichenkron (1907-
1966), Hugo Schuchart (1842-1927), W. Tomaschek (1841-1901), lista poate
continua, romaniști, tracologi, albanologi, germanologi etc., toți au căutat să
aprofundeze problemele 202
substratului tracic din idiomul romanității răsăritene 28 . Dispunând de informații
mult mai bogate, de metode științifice mai eficiente decât slavistul Fr.
Miklosich, au putut să studieze mai profund substratul autohton tracic.
In sudul Dunării, în Bulgaria, s-a desfășurat și se realizează o
activitate laborioasă, sistematică de către oamenii de știință bulgari care au
format o școală de tracologie la nivel universal. Cărturari de seamă ca G.I.
Kazarov, D. Decev, H.M. Danov, K. Vlahov, I.V Duridanov, T. Gerasimov,
VI. Georgiev, R. Popov, V. Mikov, P. Petev, B. Nicolov, G. Mihailov și mulți
eminenți cercetători au contribuit la cunoașterea și îmbogățirea tezaurului tracic
moștenit de către popoarele din această parte a Europei. D. Decev, “cel mai bun
cunoscător al limbii trace”, a deschis noi perspective pentru dezvoltarea
tracologiei. Iar VI. Georgiev completează și aduce noi date și metode prin
cercetările unor inscripții, glose, nume de plante, persoane, etc. 29 Susține, prin
argumente științifice, că traca și geto-daca sunt două limbi indoeuropene
deosebite, dar îndeaproape înrudite, concluzie acceptată de cercetători. La
congresele internaționale, în prezent, traca și daca sunt numite limbi, nu
dialecte. Se poate vorbi de dialecte în stadiul indoeuropenei, când “traco-daca
constituia un dialect al limbii comune indoeuropene”. După VI. Georgiev și A.
Vraciu, sistemul fonologie dintre traco-dacă ar fi cel mai apropiat de sistemul
indoeuropean primitiv 30 . VI. Georgiev consideră traca substratul limbii
bulgare 31 .
Studii asemănătoare se fac și în privința limbii macedoarmâne
(aromâne). Pornind de la realitatea istorică, de la faptul că macedoarmânii sunt
urmașii traco-macedonenilor, mai mult sau mai puțin romanizați, B. Stefanoski
a trecut la descifrarea unor inscripții dacice, tracice, macedonene, frigiene,
darde etc., folosind ca instrument de lucru macedoar- mâna și dacoromâna 32 . La