Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Cu toate că îl propusese pe Fr.Miklosich să devină membru de onoare al
Academiei Române, B.P. Hasdeu (1836- 1907) este primul care lansează
ofensiva împotriva susținerii dispariției limbii și a popoarelor tracice prin
renumita lucrare “Perit-au Dacii?”. Prin toate operele sale respinge categoric
ideea că numai cuvintele cunoscute în albaneză,pot fi considerate autohtone în
română. în vastele sale cercetări Hasdeu folosește metoda comparativă-istorică;
scoate lingvistica română din comparația numai cu limbile slave. Folosește
comparații lingvistice cu albaneza, lituaniana, româna (elemente arhaice),
apelează la datele oferite de română, sanscrită și aromână pentru a lumina
epocile vechi. Prin cercetările istorice și de limbă pune bazele autohtonismului
dacoromânesc în Dacia și scoate în evidență importanța substratului lingvist
traco-geto-dac, pentru a dovedi continuitatea.
201
Respinge categoric teoriile false despre migrațiile românilor, aromânilor,
meglenoromânilor și istrienilor, inventate de dragul teoriei lingvisticii slave 18 .
Al. Philippide (1866-1956) realizează o nouă etapă în cercetarea elementelor de
substrat din limba română 19 . Sextil Pușcariu (1877-1943) nu acceptă teoria
migrărilor deduse pe baza unor interpretări lingvistice 20 . Th. Capidan (1879-
1953) insistă asupra cercetării elementelor preromane din dacoromână,
aromână și albaneză, pentru elucidarea substratului trac 21 . Giorge Pascu (1882-
1952), George Giuglea (1894-1967), Al. Rosetti, G. Ivănescu ș.a. au contribuit
la cunoașterea latinității și a elementelor autohtone, care împreună asigură
continuitatea din generație în generație,fără întrerupere 22 . Una din contribuțiile
cele mai prețioase la stabilirea elementelor lexicale autohtone în raport cu
albaneza, o aduce I.I. Russu și pune capăt, pentru totdeauna, teoriei
împrumutului din albaneză 23 . Prin Etnogeneza românilor realizează un corolar
al tuturor concluziilor legate de raporturile dintre limba română și albaneză și
deschide noi perspective pentru cunoașterea substratului autohton 24 . Gr.
Brâncuș, pe lângă un număr de cuvinte autohtone, bine documentat, prezintă un
tabel de 85 de termeni din cele patru dialecte (dacoromân, aromân,
meglenoromân și istroromân), prin comparația cărora identifică cuvinte din
idiomul “româna comună” 25 . Prin operele sale, Ariton Vraciu, aduce noi date
pentru cunoașterea limbii dacilor; prezintă peste o sută de nume proprii păstrate
în limba română din antichitate 26 . Trebuie remarcat că în urma publicării de
către Academia Română, în 1969, a criteriilor “stabilirii elementelor de substrat
în limba română””s-au impulsionat cercetările legate de substrat și cunoașterea