Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

considerau de origine latină, cu limbă neolatină, rezulta că limba tracilor a
dispărut. Numai cele două popoare ar fi putut să-și revendice un trecut, un
lexic, o istorie, civilizație și cultură tracică. Din moment ce ele susțineau o altă
poziție, ar fi fost absurd ca Miklosich, savant slavist, să le impună ca să renunțe
la ea. Totuși, parțial a făcu t-o.
în tehnica de lucru folosită a scos în evidență prima dată latinitatea,
toate cuvintele române găsite în latină erau apreciate românești, de sorginte
latină, trecute și în prezent în toate dicționarele. După această etapă importantă,
elementele lexicale rămase au început să fie sortate după următorul
raționament: româna are la bază nu numai cuvinte latinești moștenite, ci și o
mulțime de termeni împrumutați din bulgară, sârbă, croată, albaneză, maghiară
etc. O serie de cuvinte, coasă, brazdă, greblă, clește, teslă etc., au fost
identificate în bulgară, imediat, fără nici o explicație, erau catalogate de origine
slavă împrumutate de către dacoromâni și macedoarmâni, de către romanitatea
răsăriteană, de la bulgari 9 . Lista termenilor nelatini, din limba română, creștea
vertiginos. Spre surprinderea lui Miklosich un număr considerabil de cuvinte,
din lexicul studiat, se găseau în limbile slave, în special în bulgară. Situația
creată complicase cercetarea slavisticii 10 . Se căuta o ieșire, o soluție. Exista una
singură: să se accepte că a existat o perioadă istorică de conviețuire mixtă
slavo-română. Elementele lingvistice presupuse slave din structura limbii
române au fost explicate prin “contactul intim între cele două limbi”; s-a
presupus, în mod ipotetic, că ar fi existat o
199 întrepătrundere “a două sisteme lingvistice” prin traiul (comun) în
simbioză al românilor și slavilor. Fenomen lingvistic explicat, de către
Miklosich, prin “bilingvism” 11 . După această “descoperire”, s-a ajuns la
concluzia că numai bilingvismul explică prezența elementelor slave în
dacoromână și macedoarmână în idiomul romanității răsăritene și amestecul
dintre slavi și tracoromani. Ca să fie toată lumea împăcată s- a hotărât, ipotetic,
că la nordul Dunării s-a impus dacoromâna,iar la sud slava. Prin crearea unei
epoci a bilingvismului s-au inventat o mulțime de interpretări derutante, care de
care mai interesantă. In general, bilingvismul a fost plasat în secolele VII-LX
(Miklosich), chiar până în secolele XII-XIII-XVI (Miletici, Skok, Bernstein,
Sișmariov, Popovici). Aceste interpretări lingvistice, subiective, au avut o
influență extraordinară asupra istoriei și arheologiei, în general, realizându-se o
ruptură bruscă, aproape totală, între romanitatea răsăriteană și rădăcinile
istorice și lingvistice autohtone tracice 12 .
Totuși, în timpul lotizării, s-au găsit aproximativ 60 de cuvinte care n-
au fost identificate în limbile slave, sau alte idiomuri, decât în albaneză.
Miklosich s-a dovedit și de această dată un vizionar, lăsând o portiță deschisă