Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

fiind socotiți “vecinii primitivi”, “barbari” etc. 5 Datele cele mai prețioase,
pentru cercetarea sa, Miklosich le-a găsit în documentele lingvistice
dacoromâne și macedoarmâne. Amintim Dicționarul lui Ioan Bobb; Lexiconul
de la Buda(pesta) din 1825; Vocabularul cu 1770 termeni grecești traduși în
aromână și albaneză; Lexiconul în patru limbi: greacă, aromână, bulgară și
albaneză, 1802, de Daniil Moscopoleanul; primul abecedar aromânesc, 1797,
de Constantin Ucuta; operele lui Gheoighe Constantin Roja și ale lui Mihail C.
Boiagi din 1809 respectiv 1813, care au influențat mult cercetarea lui
Miklosich. Cei doi cărturari aromâni, din Austria, și-au desfășurat activitatea
sub influența Școlii ardelene, urmărind dovedirea originii latine a aromânilor 6 .
Pe lângă aceste importante lucrări, arătate mai sus, care se înscriu printre
documentele avute la îndemână pentru studiile slavistice europene, Miklosich a
mai cunoscut și altele de sorginte slavă. Dintre ele prezentăm: Lista celor 500
de cuvinte, considerate slave în română numai pe bază de afecțiune, publicată
la Petersburg (1840) de către învățatul rus Jakob Hinculov; în 1847, Jovan
Sterija Popovici publică o listă de 1062 de cuvinte românești pe care le
apreciază că sunt sârbești (clacă, dărui, folos, leucă, vadră etc.) fără nici o altă
explicare; I. Heliade- Rădulescu, în 1847, publică Vocabularul de vorbe streine
în limba română, în care urmărea purificarea limbii române aruncând, în stânga
și în dreapta, peste 1000 de cuvinte “streine” nelatine. Prin prisma romanității
pure^iumai cele latinești meritau atenție, cuvintele străvechi, arhaice erau
complet neglijate. Trebuie să evidențiem faptul că pe lângă documentația
bogată, parțial prezentată, Miklosich avusese la dispoziție teoria romanității
pure, oferită de prestigioasa Școală ardeleană și urmașa ei Școala latinistă,
teorie care susținea că limba română s-a născut din
198 latină, iar poporul român fiind un popor neolatin 7 . Aceste concepții istorice
și lingvistice, primite de la sursă, au avut un rol primordial în abordarea
cercetării elementului slav în limbile romanității răsăritene. Miklosich n-a
căutat să analizeze concepția “romanității pure” deoarece nu urmărea acest
lucru, se ocupa de cercetarea idiomului slav, nu avea rost să contrazică
ideologia istorică și lingvistică a băștinașilor.
Având la dispoziție instrumentele de lucru, Miklosich și-a fixat
metoda și tehnicile de cercetare în abordarea elementelor de limbă slavă din
lexicul romanității răsăritene. A pornit în primul rând de la teoria romanității
pure, vehiculată în acea epocă, care susținea că limba română (cu dialectele ei)
este o limbă neolatină. Situație în care, logica istorică o cerea, trebuia
clarificată poziția limbii trace față de elementele idiomului latin. Soluția, în
acest caz, era una singură: odată ce dacoromânii și macedoarmânii se