Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

28.03.2024 Views

vremuri străvechi, din antichitate, din epoci cu mult anterioare formăriiImperiului Roman. Nu sunt etnii “tinere” și “migratoare”, ci tot atât de“bătrâne” și statornice ca toate popoarele indoeuropene la geneza cărora auparticipat. Tot așa se prezintă romanitatea occidentală, care are în structura salingvistică și biologică două elemente fundamentale, unul autohton și altulromanic.196CAPITOLUL 7RAPORTURI DE LIMBĂ ÎNTRE DACOROMÂNĂ,MACEDOARMÂNĂ, BULGARĂ ȘI ALBANEZĂ

7.1. Percepții preliminareMajoritatea cărturarilor, de la J. Thunmann (1746-1778), J.B. Kopitar(1780-1844) până în zilele noastre, sunt de acord că dacoromâna șimacedoarmâna au în alcătuirea lingvistică elemente vechi nelatine, distincteprin structura lor tracoromanică. Thunmann afirma despre limbaaromână*.“este un idiom trac, conținând jumătate elemente latine. Tracii dinTesalia, Macedonia și Tracia sunt înaintașii aromânilor, cu toate că au învățatlimba latină, păstrează elementele din idiomul lor matern, tracic”. Românii suntcopiii tracilor: aromânii “thrakische Wlachen”, dacoromânii din nordul Dunării“dacische Wlachen” 1 . B. Kopitar scotea în evidență marea asemănare dintreromână, bulgară și albaneză, crezând că în Balcani ar fi existat o singură formăde limbă, cu trei idiomuri identice sub raport gramatical și deosebite ca lexic:româna, bulgara și albaneza. “Românii, bulgarii și albanezii nu sunt decât vechitraci”. Kopitar combătea viguros “excesele latiniste ale puriștilor ardeleni”, îiconsidera “patrioți sfioși care nu vor să le mulțumească cu nimic strămoșilor(barbarilor) traci”. Susținea importanța elementului autohton tracic, la formareanu numai a limbii,ci și a poporului român 2 . Slavistul ceh P.J. Safarik (1794-1861) admitea că românii sunt “un amestec de daci, români și slavi” 3 .Franz Miklosich (1813-1891), elev al lui Kopitar, în cercetările sale îngeneral lingvistice, a plecat de la tezele și lucrările cunoscute până la acea dată.In vastele studii legate de slavistică, vrând-nevrând, a căutat să cunoascădacoromâna, aromâna și istriana (cu meglena nu s-a ocupat). Fără studiulacestor idiomuri n-ar fi putut realiza deosebitele sale lucrări, opere care auridicat slavistica la nivel universal. în timpul studiilor lingvisticii slave dincentrul, estul și sud-estul Europei, a găsit graiuri, dialecte și limbi care nuțineau de idiomul slav,dar care aveau în lexicul lor o mulțime de cuvintepresupuse slave. Ele aparțineau romanității răsăritene (dacoromâna, aromâna,meglenoromâna, istroromâna,197 dalmata și albaneza) și potrivit cercetărilor înaintașilor săi acești termeni aufost considerați de origine tracă. Nu putea să treacă cu indiferență peste acesterealități istorice și lingvistice, ca să clarifice istoria idiomului slav de care seocupa, trebuia să se aplece și asupra cunoașterii graiurilor vorbite deromanitatea răsăriteană 4 .Istoriografia tracică era foarte săracă în acea perioadă. Primele referirila cultura și civilizația tracilor s-au consemnat în secolul al XVII- lea, așa cumarată H.M. Danov: toată istoria, civilizația și cultura tracilor era subordonatăpână în secolul al XIX-lea, chiar jumătatea secolului XX, culturii grecești, tracii

vremuri străvechi, din antichitate, din epoci cu mult anterioare formării

Imperiului Roman. Nu sunt etnii “tinere” și “migratoare”, ci tot atât de

“bătrâne” și statornice ca toate popoarele indoeuropene la geneza cărora au

participat. Tot așa se prezintă romanitatea occidentală, care are în structura sa

lingvistică și biologică două elemente fundamentale, unul autohton și altul

romanic.

196

CAPITOLUL 7

RAPORTURI DE LIMBĂ ÎNTRE DACOROMÂNĂ,

MACEDOARMÂNĂ, BULGARĂ ȘI ALBANEZĂ

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!