Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
istrienilor, dalmaților și albanezilor, nu se poate limita numai la perioadaromanică, ea cunoaște un trecut cu mult timp înaintea sosirii romanilor, fiindlegată de limba, cultura și civilizația tracilor 89 .Virtual putem compara spațiul istoric împărțit în două, de către operdea, perioada romanității bine luminătă și mai mult studiată, iar parteacealaltă, cea tracică ținută mereu în umbră. In prezent, rupându- se aceastăperdea, pătrunde lumina și în cealaltă jumătate străveche, cea tracică. Studiereași cercetarea limbii și istoriei romanității răsăritene se plasează, cel puțin, înmileniul I î.e.n. pe bază de documente lingvistice, la care se mai adaugă celeistorice, arheologice și scrierile din izvoarele192antice. Cercetările dialectologice au studiat, până în prezent, idiomulromanității răsăritene numai prin prisma teoriei romanității pure, acceptându-seîn acest fel teza lingvisticii slave care susține dispariția idiomului tracic. Deaceea studiile s-au concentrat numai asupra elementului lingvistic romanic. Daridiomul romanității răsăritene cuprinde în structura sa două elemente lingvisticefundamentale, tracic și romanic, deci a' treia concepție dialectologică porneștede la epoca tracică, nu doar de la cea romanică, impunând necesitatea cercetăriiambelor idiomuri, cel tracic și romanic, în paralel 90 .La întrebarea, ce s-a întâmplat cu limba daco-getă? Ce aport a avut laformarea limbii române, pusă, printre alții, de D. Macrea, întrebare la care a șirăspuns “Limba daco-getică a dispărut în fața limbii latine” 91 , astăzi trebuiecorelat cu răspunsul: limba daco-getă, limba tracică trăiește prin limba vievorbită de dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni și albanezi; ea n-a dispărut în fața latinei, ci s-a împletit cu idiomul romanic.Toate teoriile și argumentele dialectologiei, din ultimii o sută de ani,s-au purtat pe baza ideii de “dispariție” a limbii trace. Istoria lingvisticii eramereu înghesuită în tipare rigide, create în secolul al XIX- lea de cătrelingvistica slavă, prin care idiomurile slave erau considerate limbi iar cele aleromanității răsăritene dialecte născute prin migrare. In consecință, fiecarecărturar se străduia să găsească noi dislocări, deplasări și migrări în diferitelocuri și epoci, pe baza teoriei lingvisticii, dar în detrimentul istoriei romanitățiirăsăritene. Dacoromânii erau aduși din sud, macedoarmânii din nord, istrieniidin Munții Apuseni, meglenii erau identificați cu pecenegii sosiți din nordulDunării etc. 92 Tot pentru justificarea formării dialectelor romanice răsăriteneprin migrare, E. Petrovici a întocmit o hartă (Fig. 58) a drumurilor parcurse de
păstorii romani din sudul și nordul Dunării pentru văratec și iematec 93 .Prin aceste deplasări ale oierilor se căuta să se justifice nu numaiprezența românilor în sudul Balcanilor și în nordul Dunării, ci și prezența lor înGaliția, Moravia, Boemia, Silezia etc., argumentând migrarea lor. Acestemigrări inventate au fost considerate că s-au realizat după sosirea bulgarilor,sârbilor și croaților în Balcani și de aceea romanitatea răsăriteană păstrează înidiomul său elemente masive lingvistice slave și nu tracice. E. Petrovici, înharta prezentată, a corelat drumurile deplasărilor193
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
- Page 151 and 152: Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia
- Page 153 and 154: la oricare dintre limbile indoeurop
- Page 155 and 156: păstrat în Muzeul din Sofia. A fo
- Page 157 and 158: vedere al reprezentării ei grafice
- Page 159 and 160: Având la dispoziție textul de pe
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
- Page 163 and 164: că easte multu n himă = pe aici e
- Page 165 and 166: HIMA “jos, prăpastie, la vale”
- Page 167 and 168: ancorează geneza sanscritei în Ba
- Page 169 and 170: Thunman (1746-1778) susținea că a
- Page 171 and 172: Dunării, pentru români, și în P
- Page 173 and 174: teza lingvisticii slave, despre gen
- Page 175 and 176: români sau valahi, iar după provi
- Page 177 and 178: dacoromânilor în lupta lor împot
- Page 179 and 180: către latiniști” 54 . Aromânii
- Page 181 and 182: dialecte și nu limbi de sine stăt
- Page 183: teza romanității pure și cea a l
- Page 187 and 188: came, blană, lapte, brânză, lân
- Page 189 and 190: 7.1. Percepții preliminareMajorita
- Page 191 and 192: considerau de origine latină, cu l
- Page 193 and 194: Cu toate că îl propusese pe Fr.Mi
- Page 195 and 196: baza cercetării istoriei și limbi
- Page 197 and 198: continuatoarele limbilor vorbite î
- Page 199 and 200: migrarea și răspândirea dialecte
- Page 201 and 202: gîsaku gusac gîscangîska gî’s
- Page 203 and 204: cronologic, conține numai o parte
- Page 205 and 206: brenda brenda înăuntrubrenge brSn
- Page 207 and 208: pajtonj păitescu angajapendă pend
- Page 209 and 210: Albaneza este considerată păstră
- Page 211 and 212: portughezii - lusitana și celtiber
- Page 213 and 214: macedoarmâna 6 . “Slava veche”
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223 and 224: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 225 and 226: cercetarea noastră. Dialectele “
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
păstorii romani din sudul și nordul Dunării pentru văratec și iematec 93 .
Prin aceste deplasări ale oierilor se căuta să se justifice nu numai
prezența românilor în sudul Balcanilor și în nordul Dunării, ci și prezența lor în
Galiția, Moravia, Boemia, Silezia etc., argumentând migrarea lor. Aceste
migrări inventate au fost considerate că s-au realizat după sosirea bulgarilor,
sârbilor și croaților în Balcani și de aceea romanitatea răsăriteană păstrează în
idiomul său elemente masive lingvistice slave și nu tracice. E. Petrovici, în
harta prezentată, a corelat drumurile deplasărilor
193
Change language