Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

istrienilor, dalmaților și albanezilor, nu se poate limita numai la perioada
romanică, ea cunoaște un trecut cu mult timp înaintea sosirii romanilor, fiind
legată de limba, cultura și civilizația tracilor 89 .
Virtual putem compara spațiul istoric împărțit în două, de către o
perdea, perioada romanității bine luminătă și mai mult studiată, iar partea
cealaltă, cea tracică ținută mereu în umbră. In prezent, rupându- se această
perdea, pătrunde lumina și în cealaltă jumătate străveche, cea tracică. Studierea
și cercetarea limbii și istoriei romanității răsăritene se plasează, cel puțin, în
mileniul I î.e.n. pe bază de documente lingvistice, la care se mai adaugă cele
istorice, arheologice și scrierile din izvoarele
192
antice. Cercetările dialectologice au studiat, până în prezent, idiomul
romanității răsăritene numai prin prisma teoriei romanității pure, acceptându-se
în acest fel teza lingvisticii slave care susține dispariția idiomului tracic. De
aceea studiile s-au concentrat numai asupra elementului lingvistic romanic. Dar
idiomul romanității răsăritene cuprinde în structura sa două elemente lingvistice
fundamentale, tracic și romanic, deci a' treia concepție dialectologică pornește
de la epoca tracică, nu doar de la cea romanică, impunând necesitatea cercetării
ambelor idiomuri, cel tracic și romanic, în paralel 90 .
La întrebarea, ce s-a întâmplat cu limba daco-getă? Ce aport a avut la
formarea limbii române, pusă, printre alții, de D. Macrea, întrebare la care a și
răspuns “Limba daco-getică a dispărut în fața limbii latine” 91 , astăzi trebuie
corelat cu răspunsul: limba daco-getă, limba tracică trăiește prin limba vie
vorbită de dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni și albanezi; ea n-
a dispărut în fața latinei, ci s-a împletit cu idiomul romanic.
Toate teoriile și argumentele dialectologiei, din ultimii o sută de ani,
s-au purtat pe baza ideii de “dispariție” a limbii trace. Istoria lingvisticii era
mereu înghesuită în tipare rigide, create în secolul al XIX- lea de către
lingvistica slavă, prin care idiomurile slave erau considerate limbi iar cele ale
romanității răsăritene dialecte născute prin migrare. In consecință, fiecare
cărturar se străduia să găsească noi dislocări, deplasări și migrări în diferite
locuri și epoci, pe baza teoriei lingvisticii, dar în detrimentul istoriei romanității
răsăritene. Dacoromânii erau aduși din sud, macedoarmânii din nord, istrienii
din Munții Apuseni, meglenii erau identificați cu pecenegii sosiți din nordul
Dunării etc. 92 Tot pentru justificarea formării dialectelor romanice răsăritene
prin migrare, E. Petrovici a întocmit o hartă (Fig. 58) a drumurilor parcurse de