Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

dialectologiei, care înlătură teoriile migraționiste în formarea romanității
răsăritene, cu toate că acceptă tezele purității romane și a lingvisticii slave.
6.4. A treia concepție tracoromanică despre structura
dialectală a idiomului romanității răsăritene
Completează, de fapt, pe cea prezentată anteiror, a Il-a. Ea susține că
romanitatea s-a suprapus peste idiomurile trace, vorbite în Tracia, Tesalia, Epir,
Macedonia, Dacia, Illiria, Moesia, Sciția, Pannonia etc., atât în sudul cât și în
nordul Dunării și prin această suprapunere s-a născut idiomul tracoromanic al
romanității răsăritene; idiom care cuprinde în structura sa două elemente
fundamentale cel tracic și romanic 76 . Această concepție, tracoromanică, își are
rădăcinile încă în secolul al XVII-lea prin eruditul voievod Dimitrie Cantemir
(1673 - 1723), care observă că în limba moldavă sunt unele cuvinte ce nu simt
cunoscute în limba latină, nici în celelalte dialecte ale popoarelor vecine și care
prin urmare poate că au rămas din limba veche dacică” 77 . J.E. Thunmann (1746
- 1778), de origine suedeză, afirma originea tracică a aromânilor și dacică a
dacoromânilor; aromânii = “thrakische Wlachen” iar dacoromânii = “dacische
Wlachen” și că limba lor conține atât elemente tracice cât și
190 latinești 78 . J.B. Kopitar(1780- 1844) combătea viguros excesele latiniste și
sublinia aportul elementului autohton, tracic, la formarea nu numai a limbii, ci
și a dacoromânilor și aromânilor 79 . Perpetuarea vechilor geți prin dacoromânii
de azi este argumentată de P.J. Safarik (1795- 1861 ) 8 °, Franz Miklosich (1813
- 1891), în 1862, susține că la formarea naționalității și limbii române stau două
elemente, unul autohton, tracic, altul roman 81 . Majoritatea cărturarilor străini și
autohtoni au fost și sunt pentru elementul tracic, alături de cel roman, în
formarea limbii și a istoriei dacoromânilor și aromânilor. Nimeni n-a negat
tracismul lor. Cărturari ca: Theodor Anastas Cavallioti, Daniil Moscopoleanul,
Constantin Ucuta, Gheorghe Constantin Roja, Mihail C. Boiagi. B.P. Hasdeu,
Th. Antonescu, N. Densușianu, Vasile Pârvan, N. lorga, Th. Capidan, D.
Berciu, A.D. Xenopol, C.C. Giurescu, I.I. Russu, Ariton Vraciu etc., au
contribuit prin operele lor nu numai la cunoașterea elementului romanic, ci și a
celui tracic, în limba și istoria romanității răsăritene 82 . Mai amintim învățatul
german Gustav Weigand care arată că “româna se înrudește cu albaneza și
bulgara prin substratul tracic comun acestor limbi: dacoromânii = traci
romanizați, bulgarii = tracoromani slavizați, iar albanezii = urmași direcți ai
tracilor 83 . Din cele prezentate se vede cum concepția dialectologiei
tracoromanice despre idiomul romanității răsăritene este una dintre cele mai
vechi. Cu toate acestea lingvistica și dialectologia a neglijat-o. De ce? Deoarece
s-a acceptat “dispariția” limbii trace, în consecință nu se putea susține decât