Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

către latiniști” 54 . Aromânii ar fi trebuit să fie sprijiniți pentru ca să-și afirme
limba lor națională, ca să-și formeze școală și biserică națională, ca să-și fi
făcut cunoscută istoria, cultura, limba și civilizația lor multimilenară.
Dacoromânii trebuia, atât în trecut cât și azi, să sprijine diferențiat pe aromâni,
megleni și istrieni pe de o parte și dacoromânii din jurul
186 granițelor României pe de altă parte. Dacoromânii, în ultimii cincizeci de
ani, înghesuiți de forțele agresive komintemiste, n-au mai putut acorda nici un
sprijin aromânilor, meglenilor și istrienilor, dar nici dacoromânilor care trăiesc
în Bulgaria, Serbia, Bosnia, Croația, Ungaria, Ucraina ș.a. care pur și simplu au
fost supuși unei asimilări forțate (numai în Ungaria peste 500.000 de
grecocatolici sunt supuși asimilării prin religie) 55 .
Formarea' limbii naționale dacoromâne a dus la vărsarea dialectelor ei
în această limbă. Dialectele limbii dacoromâne (muntean, moldovean,
bănățean, crișan, maramureșan) s-au reunit în cadrul unei limbi unice. Limba
națională dacoromână acoperă dialectele ei și la baza formării ei stă dialectul
muntean, care a reușit, datorită unor împrejurări istorice, să se impună ca limbă
literară. Limba este una dintre componentele esențiale ale ideii de națiune.
“Popoarele asuprite care au cerut sau cer dreptul la independență națională,
aduc, în sprijinul luptei lor, ca argument de bază, realitatea limbii lor, diferită
de a altor popoare. La rândul lor, asupritorii au încercat, uneori, să justifice
anexiuni sau cuceriri, susținând că anumite populații nu se servesc de o limbă
proprie independentă, ci de un dialect al unei limbi sau al alteia” 36 . După Ai.
Graur macedoarmâna nu poate fi socotită dialect fără drepturi etnice și istorice,
deoarece nu este subordonată limbii naționale dacoromâne, n-a fost niciodată
cuprinsă în teritoriile dacoromânei, nu suportă influența ei și nu are tendința să
se verse în ea 37 . Fiind limbă romanică răsăriteană independentă formată direct
din latina orientală sudică are toate drepturile ca vorbitorii ei să beneficieze de
protecția Europei. Al .Graur evidențiază caracterul limitat al unor criterii,
folosite pentru argumentarea teoriei dialectelor, cum este criteriul posibilității
de înțelegere. Dacă vorbitorii se înțeleg între ei vorbesc dialecte ale aceleiași
limbi, dacă nu se înțeleg vorbesc două limbi diferite. In Italia, Franța,
Germania, locuitorii din diverse regiuni nu se înțeleg între ei, cu toate acestea,
se consideră că nu vorbesc limbi diferite, ci dialecte ale aceleiași limbi. Or,
sârbii, croații, bosniacii, muntenegrenii, slovacii, ucrainenii ș.a. se înțeleg între
ei, vorbind fiecare un dialect propriu, și cu toate acestea se consideră că
vorbesc limbi independente. Oricum, interpretarea a fost făcută după interese
politice 38 . Dacă italienii, francezii, germanii ar fi susținut că în țările lor se
vorbesc mai multe limbi, iar sârbii, croații, bosniacii, muntenegrenii ș.a. ar fi
argumentat cu încăpățânare că vorbesc dialecte