Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

și ea, la rândul ei, mai multe dialecte: moscopolean, grămoștean, fârșerot,
amăuțean, epirot etc.; 47
c) Meglena și istriana (meglenoromâna și istroromâna) sunt considerate
limbi romanice distincte, născute din latina orientală sudică pe
teritoriile lor istorice și nu prin migrări dintr-un centru presupus. Meglenii și
istrienii se numesc ei înșiși valahi și vlași 48 . Meglenoromâna este apreciată
dialect, aparținând aromânei, de către I, Coteanu 49 .
Academicianul Al. Graur a fost primul cercetător care a susținut
perseverent și categoric teza prin care idiomurile romanității răsăritene, din
Peninsula Balcanică, aromâna, meglena și istriana sunt limbi independente,
alături de dacoromâna din nordul Dunării 50 . După criteriul istorico-politic al
subordonării pot fi dialecte numai acele idiomuri care
185 sunt subordonate limbii naționale, în care au tendința să se verse 51 . în
dacoromână se varsă dialectele ei: muntean, moldovean, bănățean, crișan,
maramureșan, etc. Macedoarmâna, meglena și istriana neavând această
perspectivă trebuie privite ca limbi independente, chiar dacă din punct de
vedere al criteriului genetico-structural aparțin idiomului romanității răsăritene.
Trebuie să se țină seama și de împrejurările istorice în care se dezvoltă fiecare
idiom. Al. Graur argumentează că de fapt, dialectele sud-dunărene nu s-au
despărțit de limba “română primitivă comună” ci direct din latina orientală
sudică, ele nu s-au format datorită unei migrări, fiind limbi independente și nu
dialecte. Latina populară (vulgară) era răspândită peste tot teritoriul tracic
ocupat de romani, ca urmare formarea limbilor romanității răsăritene s-a
realizat pe toate teritoriile tracice ocupate de romani, ele s-au constituit acolo
unde sunt vorbite și în prezent. Această teză renunță să transforme băștinașii,
prin dislocări și deplasări inventate, în migratori 52 . At.Graur a sesizat, primul,
nedreptatea istorică făcută aromânilor. In sudul Dunării, bulgarii, sârbii, croații,
bosniacii, slovenii, muntenegrenii vorbesc dialecte ale aceluiași idiom slav, cu
toate acestea nimeni nu i-a împiedicat să considere că vorbesc limbi
independente, ceea ce a contribuit, în mod hotărâtor, la formarea statelor lor
naționale 53 . Aromânii pe lângă greutățile mari pe care le aveau de înfruntat în
trecut, au avut mari dificultăți în afirmarea limbii naționale deoarece, limba lor,
era apreciată ca dialect. Se căuta, încă din secolul trecut, dacoromânizarea ei.
Școlile dacoromânești implantate în Balcani, au oferit mari servicii nu
macedoarmânilor, ci acelora care voiau să-i asimileze. Ca ripostă, peste tot,
apăruse școala și liturghia grecească iar românii au fost acuzați de tendințe
imperialiste. Ce s-ar fi întâmplat dacă rușii, de exemplu, ar fi înființat școli
rusești în Balcani? C. Dominte apreciază în modul următor aceste acțiuni ale
dacoromânilor: “încercările de dacoromanizare a idiomurilor romanice suddunărene
s-au dovedit infructuoase; de natură livrească fiind, ele nu s-au
deosebit cu mult de încercările de latinizare forțată a Dacoromânei, inițiate de