Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

români sau valahi, iar după provinciile istorice se numesc: olteni, munteni,
timoceni, moldoveni, basarabeni, bistrițeni, crișeni, oșeni, maramureșeni,
bănățeni etc. 33 Româna este considerată “prima limbă, care pornind de la latină,
și-a dat o structură proprie”. Latina vorbită, transplantată în provinciile
dunărene romanizate a evoluat trecând, în decursul a 3-4 secole (sec. II-VI), la
unicul idiom romanic conservat până astăzi în aceste părți ale Europei, limba
română. In secolul al VI-lea se încheie perioada de funcționare a idiomului
tracic. Limba tracă a dispărut de pe toate vastele teritorii unde au viețuit milenii
de-a rândul neamurile tracice. Din secolele VII-VIII începe epoca “românei
comune” numită sub diferite forme: “româna primitivă comună” (D. Macrea),
“româna comună” (Al. Graur), “româna primitivă” (Philippide, Pușcariu),
“protoromăna” și ‘ tracoromană” (I. Coteanu), “străromâna” (Miklosich,
Weigand, Pușcariu) etc., care durează aproximativ până în secolul al X-lea,
când are loc desprinderea definitivă a dialectelor nord și sud dunărene. Locul
unde s-a dezvoltat “româna comună”, zona arhaică, este plasată la nordul
Dunării, cu centrul Dacia Traiană, de către teza romanității pure, iar lingvistica
slavă plasează această zonă în sudul Dunării (G. Weigand, Miklosich, A.
Philippide, O. Densusianu). De aici a rezultat o serie de interpretări
migraționiste ale dacoromânilor, macedoarmânilor, meglenoromânilor și
istroromânilor, folosite după interese (mai ales politice) 34 ;
b) Dialectul aromân, armân sau macedoarmân vorbit în
Grecia
182
(Tesalia, Olimp, Epir, Macedonia, Pind etc.), Albania, R. Macedonia, Bulgaria,
Muntenegru, Serbia, Bosnia, Turcia europeană etc. Vorbitorii se numesc ei
înșiși armâni, macedoarmâni și aromâni sau vlahi, iar după ținuturile lor
strămoșești, epiroți, fârșeroți, moscopoleni, olimpieni, pindeni, grămoșteni,
amăuțeni, etc. Pe baza celor două teze, a romanității pure și a lingvisticii slave,
opinia cea mai răspândită este că aromânii au ajuns în actualele lor teritorii
venind dinspre nord, după ce s-au desprins din trunchiul comun “româna
comună” 35 ;
c) Dialectul meglen sau meglenoromân vorbit în Grecia, Bulgaria și
R. Macedonia. Vorbitorii, ei înșiși, se numesc vlahi, vlași, sunt considerați
migratori de către cele două teze amintite 36 ;
d) Dialectul istrian sau istroromân vorbit în Peninsula Istria.
Vorbitorii își zic vlași, vlahi. Sunt stigmatizați migratori 37 .
Pe baza celor două teze, a romanității pure și a lingvisticii slave, s-au