Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

chip, cum iaște ... ” 16 . Textul cel mai vechi, descoperit recent, este Lexiconul
heptoglot de la Oxford, care conține 272 de articole în șapte limbi, printre care
și dacoromână, unde se semnalează unele deosebiri dialectale existente în
această limbă. Lexiconul, fără autor, se știe cu siguranță că este cu mult anterior
anului 1667, deoarece a făcut parte din biblioteca savantului olandez lakob
Gol 17 . Dimitrie Cantemir (1678-1723), în Descriptio Moldaviae, afirmă
originea comună a dacoromânilor și aromânilor 18 . Samuil Micu (1745- 1806),
în Scurtă cunoștință a istoriei românilor, face comparație între română și
meglenoromână 19 . Petru Maior (1761-1821), în Dizertația pentru începutul
limbii românești (1812), prezintă dialectele românei, semnalând faptul că și în
aromână există mai multe dialecte și consideră dificilă comunicarea între
română și aromână 20 . Cărturarul aromân Gheorghe Roja (1780-?) moscopolean,
prieten cu Petru Maior, împarte limba vlahilor în două: din nordul Dunării
româna și din sudul ei aromâna care, la rândul lor, au fiecare mai multe dialecte
și graiuri 21 . Apoi M. Boiagi (1780-1823), profesor de limbă greacă la Viena 22 ;
Teodor Capidan (1879-1953) 23 au adus contribuții însemnate la lingvistica și
dialectologia romanității răsăritene. Dialectele romanității răsăritene au mai fost
cercetate de către I. Heliade-Rădulescu, Timotei Cipariu, Ioan Maiorescu, Titu
Maiorescu, Emile Picot, B.P. Hasdeu 24 , G. Weigand 25 , Iosif Popovici 26 , S.
Pușcariu 27 , E. Petrovici 28 , Sever Pop 29 , lista poate continua cu eminenți
cercetători și oameni de cultură 30 . In perioada postbelică, după 1945,
dialectologia română a cunoscut o diversificare a teoriilor și criteriilor aplicate
prin G. Giuglea, Al. Rosetti, Al. Graur, D. Macrea, I. Coteanu, B. Cazacu,
Romulus Todoran etc. 31 181
Referitor la structura dialectală a idiomului romanității răsăritene
există trei concepții de bază, elaborate de-a lungul timpului.
6.2. Prima concepție despre structura dialectală
S-a dezvoltat, mai mult, în perioada clasică romantică latinistă și s-a
menținut, sub diferite forme, până în prezent. Ea se bazează pe teza purismului
roman și pe cea a lingvisticii slave care înlocuiește idiomul tracic, considerat
dispărut, cu cel slav. Ambele teze apreciază “româna comună” o limbă
romanică din care s-au născut patru dialecte 32 :
a) Dialectul dacoromân (român), vorbit în nordul Dunării în
România, R. Moldova, Ucraina, Slovacia, Ungaria, și în sudul ei în Serbia,
Croația, Bosnia, Bulgaria etc. Vorbitorii dialectului dacoromân se numesc