Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
Stefanoski care aduce dovezi grăitoare pentru istoria multimilenară amacedoarmânilor. Același lucru îl realizează istoricii și lingviștii albanezi.Oamenii de cultură și știință dacoromâni, bulgari, albanezi și macedoarmânisunt chemați și au misiunea istorică de a face cunoscută istoria neamurilortracice, pentru a contribui la înțelegerea istoriei indoeuropenilor, pentru a secunoaște mai bine istoria popoarelor care trăiesc în centrul,estul și sud-estulEuropei. In condițiile concrete de azi, în Europa fiecare popor își are dreptuluniversal să-și studieze limba, istoria, trecutul spre binele înțelegerii și păciiîntre popoare. Prin abordarea, de către oamenii de știință români, albanezi șibulgari, a unor metode și instrumente de cercetare active se vor realiza noidescoperiri în istoria, cultura, civilizația și limba celui mai mare popor antic dinEuropa. Textele se ridică la o cifră considerabilă, ele vor contribui prindescifrarea lor la cunoașterea mai profundă a istoriei popoarelor indoeuropene.Așa cum a prevăzut marele tracolog W. Tomaschek în primulparagraf al lucrării sale Vestigii ale limbii dace, unde spune: “de multă vremeetnologii și lingviștii au remarcat importanța tracilor și dacilor în formarea și înfamilia raselor indoeuropene. Când se va reuși176 să se determine poziția lor etnologică și lingvistică,abia atunci etnogenezași stratificarea indoeuropeană vor face un mare pas înainte; cercetările asuprapunctului de plecare sau asupra patriei primitive a arienilor vor avea un noupunct de reper; în același timp se va clarifica problema dacă ramurile limbilornoastre constituie individualități distincte, tipuri definite, sau ele formează oînlănțuire continuă, în care ramurile cunoscute sunt legate prin ramuri detranziție, ca intermediari neutri” 56 .Așa cum poporul frate albanez, datorită rădăcinilor sale tra- coilirice,este ancorat pentru totdeauna în spațiul său multimilenar, sau cum prieteniinoștri bulgari consideră că tratarea cunoașterii istoriei tracilor nu va pălislavismul lor, ci, din contră, i se va da o aureolă europeană; tot așa șidacoromânii, prin ancorarea romanității în spațiul tracic carpato- danubianopontic,vor face cunoscut tuturor și pentru totdeauna că au rădăcinimultimilenare adânc înfipte , pentru veșnicie, în acest spațiu european; iarmacedonenii pot fi mândri că prin strămoșii lor tracii și macedonenii luiAlexandru cel Mare sunt cei mai vechi din Balcani.Prin suprapunerea latinității peste elementul tracic s-a adăugat ceva lao moștenire robustă, s-a mărit, s-a-ntărit existența străveche, devenind maiputernică și durabilă, contribuind la continuitatea multimilenară a celor douăpopoare dacoromân și macedoarmân în teritoriile lor istorice din nordul
Dunării, pentru români, și în Peninsula Balcanică, pentru aromâni. 177CAPITOLUL 6LIMBI ÎNRUDITE SAU DIALECTE6.1. Probleme abordatePentru cunoașterea limbii popoarelor tracice, nu suntem lipsiți, chiaratât de mult, de principala bază documentară cum s-a considerat în trecut și semai acceptă și azi de către unii. Nu ne aflăm într-o astfel de situație numai dacăadmitem, în continuare, verdictul dat în secolul al XIX-lea de către lingvisticaslavă care susține că romanitatea răsăriteană formează o etnie tânără, neavândnici o legătură cu civilizația și cu cultura veche tracică, dispărută odată culimba lor. Numai dacă susținem în continuare, cu ochii închiși, tinerețeanoastră, ne putem considera că suntem vitregiți de soartă. Această atitudine estesintetizată, de către 1.1. Russu, în modul următor: “In construcții de propozițiiși fraze s-ar fi putut vedea valoarea și funcția fiecărui element alcătuitor. Inaceastă privință, cercetătorul limbii traco-dacilor se află într-o situație dificilă,de umilitoare inferioritate din cauza lipsei de texte, oricât de scurte și modestear fi” 1 . Lamentările cercetătorului român nu impresionează pe nimeni,estenormal să fie așa. Un popor tânăr nu poate să moștenească texte vechi, istorie șilimbă veche. Dacă ținem seama, însă, de geneza romanității răsăritene, defaptul că dacoromânii sunt urmașii scito-geto- dacilor,iar macedoarmânii aitracomacedonenilor și că au trăit mereu pe aceleași teritorii, atunci trebuie săfim chiar mândri că tot ce ne-au lăsat strămoșii, atât tracii cât și romanii, înlegătură cu civilizația, cultura și limba lor, sunt moșteniri autentice, în primulrând, a dacoromânilor, macedoarmânilor, meglenoromânilor și istroromânilor.Visul oamenilor de știință,în prezent este îndeplinit. Ei au la îndemânăo serie de texte tracice descifrate cu ajutorul dacoromânei, macedoarmânei șialbanezei. Amintim inscripția de pe inelul de aur de la Ezerovo (vezi supra) șiinscripția de la Kiolmen descifrată de către B. Stefanoski 2 , pe care V. Georgievle consideră monumente ale limbii trace. Cărturarul macedonean C.B.Stefanoski prezintă șaptesprezece inscripții tracice descifrate, din secolele VIIî.e.n. - II e.n. Dintre care: inelul de la Celei, inscripțiile din Filaca, Dio,Heraclea, Ohrida, Struga, Tetova178 ș.a. Cercetătorul nu se mai poate plânge, are la dispoziție și texte de limbă177
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
- Page 123 and 124: 128Imperiului Habsburgic. Statul ma
- Page 125 and 126: Cercetarea de față pornește de l
- Page 127 and 128: Jopitar, Fr. Diez, P. J. Safarik, H
- Page 129 and 130: 4. 4. Inscripții autohtoneîn etap
- Page 131 and 132: “Din discuțiile de mai sus rezul
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
- Page 151 and 152: Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia
- Page 153 and 154: la oricare dintre limbile indoeurop
- Page 155 and 156: păstrat în Muzeul din Sofia. A fo
- Page 157 and 158: vedere al reprezentării ei grafice
- Page 159 and 160: Având la dispoziție textul de pe
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
- Page 163 and 164: că easte multu n himă = pe aici e
- Page 165 and 166: HIMA “jos, prăpastie, la vale”
- Page 167 and 168: ancorează geneza sanscritei în Ba
- Page 169: Thunman (1746-1778) susținea că a
- Page 173 and 174: teza lingvisticii slave, despre gen
- Page 175 and 176: români sau valahi, iar după provi
- Page 177 and 178: dacoromânilor în lupta lor împot
- Page 179 and 180: către latiniști” 54 . Aromânii
- Page 181 and 182: dialecte și nu limbi de sine stăt
- Page 183 and 184: teza romanității pure și cea a l
- Page 185 and 186: păstorii romani din sudul și nord
- Page 187 and 188: came, blană, lapte, brânză, lân
- Page 189 and 190: 7.1. Percepții preliminareMajorita
- Page 191 and 192: considerau de origine latină, cu l
- Page 193 and 194: Cu toate că îl propusese pe Fr.Mi
- Page 195 and 196: baza cercetării istoriei și limbi
- Page 197 and 198: continuatoarele limbilor vorbite î
- Page 199 and 200: migrarea și răspândirea dialecte
- Page 201 and 202: gîsaku gusac gîscangîska gî’s
- Page 203 and 204: cronologic, conține numai o parte
- Page 205 and 206: brenda brenda înăuntrubrenge brSn
- Page 207 and 208: pajtonj păitescu angajapendă pend
- Page 209 and 210: Albaneza este considerată păstră
- Page 211 and 212: portughezii - lusitana și celtiber
- Page 213 and 214: macedoarmâna 6 . “Slava veche”
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
Dunării, pentru români, și în Peninsula Balcanică, pentru aromâni. 177
CAPITOLUL 6
LIMBI ÎNRUDITE SAU DIALECTE
6.1. Probleme abordate
Pentru cunoașterea limbii popoarelor tracice, nu suntem lipsiți, chiar
atât de mult, de principala bază documentară cum s-a considerat în trecut și se
mai acceptă și azi de către unii. Nu ne aflăm într-o astfel de situație numai dacă
admitem, în continuare, verdictul dat în secolul al XIX-lea de către lingvistica
slavă care susține că romanitatea răsăriteană formează o etnie tânără, neavând
nici o legătură cu civilizația și cu cultura veche tracică, dispărută odată cu
limba lor. Numai dacă susținem în continuare, cu ochii închiși, tinerețea
noastră, ne putem considera că suntem vitregiți de soartă. Această atitudine este
sintetizată, de către 1.1. Russu, în modul următor: “In construcții de propoziții
și fraze s-ar fi putut vedea valoarea și funcția fiecărui element alcătuitor. In
această privință, cercetătorul limbii traco-dacilor se află într-o situație dificilă,
de umilitoare inferioritate din cauza lipsei de texte, oricât de scurte și modeste
ar fi” 1 . Lamentările cercetătorului român nu impresionează pe nimeni,este
normal să fie așa. Un popor tânăr nu poate să moștenească texte vechi, istorie și
limbă veche. Dacă ținem seama, însă, de geneza romanității răsăritene, de
faptul că dacoromânii sunt urmașii scito-geto- dacilor,iar macedoarmânii ai
tracomacedonenilor și că au trăit mereu pe aceleași teritorii, atunci trebuie să
fim chiar mândri că tot ce ne-au lăsat strămoșii, atât tracii cât și romanii, în
legătură cu civilizația, cultura și limba lor, sunt moșteniri autentice, în primul
rând, a dacoromânilor, macedoarmânilor, meglenoromânilor și istroromânilor.
Visul oamenilor de știință,în prezent este îndeplinit. Ei au la îndemână
o serie de texte tracice descifrate cu ajutorul dacoromânei, macedoarmânei și
albanezei. Amintim inscripția de pe inelul de aur de la Ezerovo (vezi supra) și
inscripția de la Kiolmen descifrată de către B. Stefanoski 2 , pe care V. Georgiev
le consideră monumente ale limbii trace. Cărturarul macedonean C.B.
Stefanoski prezintă șaptesprezece inscripții tracice descifrate, din secolele VII
î.e.n. - II e.n. Dintre care: inelul de la Celei, inscripțiile din Filaca, Dio,
Heraclea, Ohrida, Struga, Tetova
178 ș.a. Cercetătorul nu se mai poate plânge, are la dispoziție și texte de limbă
177
Change language