Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

păstrat de către acela care a încheiat tratatul de alianță cunoscând numai el
conținutul și importanța lui. Probabil au existat două inelejunul la traci și altul
la eneți. Cine era atacat primul trimitea urgent inelul, cu un mesager, ca să
sosească cu rapiditate ajutorul solicitat. Așa cum a prevăzut H. M. Danov inelul
aparținuse vârfurilor societății trace;
3. Se poate explica și forma ciudată pe care o are inelul. El fusese
construit în așa fel încât să poată fi prins la brâul, la cingătoarea solului care
ducea mesajul, faptul că discul se învârtea era pentru a masca scrierea de pe
plăcuță;
4. Conținutul fusese conceput în comun, de ambele părți, cu unele
secrete pentru a nu putea fi citit cu ușurință în cazul în care ar fi ajuns în mâna
dușmanului. Conținutul era cunoscut numai de către cei doi aliați
“contractanți”;
5. La dispariția uneia dintre părți, în cazul în care conținutul nu era
cunoscut de către alții, probabil tratatul era considerat stins;
6. Datorită faptului că se știa că inelul făcuse mult bine colectivității
fusese așezat, cu respect, la nivel de apoteoză, în mormântul celui decedat
ducând cu el și secretul tratatului.
5.10. Validarea criteriilor cercetării
După găsirea trăsăturilor fonetice și explicarea semantică a in- scripței
de pe inelul de la Ezerovo, putem considera ipoteza și obiectivele cercetării
realizate. In acest sens evidențiem următoarele:
1. Criteriile interpretării și descifrării inscripțiilor tracice fixate prin
prezenta cercetare pot fi considerate validate deoarece până în prezent, criteriul
generalizat era de folosire a limbilor greacă, slavă, germană, ca instrumente de
comparație cu textele rămase de la traci, metodă ce n-a dat nici un rezultat, cu
toate că a fost fixată încă din secolul al XIX-lea și conservată până în prezent;
2. Pentru identificarea fonetică, semantică și etimologică s-a folosit
macedoarmâna, dacoromâna, meglena, istriana, albaneza, ca limbi
172 autohtone, iar bulgara și turca influențate de idiomul tracoroman peste care
s-au suprapus, metodă care s-a dovedit productivă. Pe lângă aceste limbi, au
fost angajate și altele, în primul rând sanscrita. Noi, europenii, am considerat
limba sanscrită formată în India și de aici argumentele că indoeuropenii
sosiseră din India. In ultimul timp s-a renunțat la aceste teorii elaborate într-o
perioadă romantică din istoria Europei. Sanscrita, din India a fost și este
apreciată o limbă europeană dusă acolo, din Europa, cu mii de ani înaintea erei
noastre. Se aduc argumente științifice, tot mai convingătoare, prin care se