Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

HIMA “jos, prăpastie, la vale”;
TPI (trece la rândul șapte).
Rândul șapte:
TPIZAR “nume de persoană Tpițar”.
Rândul opt:
AT “hai!, haideți!, marș!”;
LE “frate, fraților”.
Având la dispoziție sensurile a optsprezece cuvinte se poate trece la
prezentarea mesajului inscripției, respectând rândurile:
I. Noaptea (în toiul nopții). Eneților!
II. O soartă (destin, fatalitate), o armată,
HI. Așa (dintr-odată ca gândul), cu intenție,
IV. Cu dorință (de luptă) ca o cavalcadă, este-n zare (-n) V.
Canal, împânzind regiunea (ținutul).
VI. E-n vale (prăpastie),
VII. Tpițar.
VIII. Haideți, fraților!
Mesajul transmis se poate scrie în următoarele propoziții: “Noaptea,
Eneților!
O soartă, un destin, o fatalitate, o armată, așa, cu intenție, cu dorință
de luptă ca o cavalcadă e-n zare-n canal, împânzind regiunea.
E jos, în vale, Tpițar.
Haideți fraților!”
5.9. Cunoașterea destinației inelului de la Ezerovo.
Având în vedere conținutul, mesajul pe care-1 transmite inscripția, am
încercat să-i găsim destinația, rolul pe care l-a avut inelul în viața socială a
tracilor. Astfel:
1. Textul de pe inscripție, așa cum am văzut, reprezintă conținutul
unui tratat de alianță între două populații trace împotriva lui Tpițar,
171 probabil, conducătorul unei populații tot tracice, mai războinice, care prăda
din când în când pe traci și pe eneți;
2. Inelul avusese un rol important în pătura socială aristocratică a
tracilor, n-a fost un inel obișnuit pe care să-l poarte cineva, era un obiect “tabu”