Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Dunării, în ținuturile lor istorice carpo-dună- rene-pontice, urmașii scito-getodacilor
7 ;
— Limba macedoarmână (aromână) este un tezaur pentru studiul
limbilor indoeuropene, fiind poate cea mai veche și arhaică limbă din Peninsula
Balcanică, e un instrument important pentru studierea limbilor vorbite în
prezent în Balcani și Europa, pentru cunoașterea idiomului romanității
răsăritene;
— Pentru cercetarea istoriei dacoromânilor, aromânilor, megleniților,
istrienilor, dalmaților, albanezilor, etc. se va pleca cel puțin din secolul al VIlea
î.e.n. spre prezent ceea ce ancorează istoria acestor neamuri prin date reale
și documente lingvistice cu o istorie de peste 2.500 de ani;
— In limba vorbită în prezent de către macedoarmâni se regăsește
limba folosită de către ostașii și țăranii lui Alexandru cel Mare, este limba vie
vorbită în Balcani în timpul Imperiului Roman și Bizantin și al celui Otoman,
iar limba dacoromână, prin elementele arhaice, se găsește în limba pe care o
grăiau Dromichete, Burebista, Decebal și dacii liberi, este limba vorbită de
Gelu, Glad, Menumorut, de Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare și Sfânt 8 ;
— Macedoarmânii (aromânii), meglenii și istroromânii, de aici în
acolo, nu mai pot accepta cu ochii închiși dirijarea istoriei și a limbii lor spre
dispariție, așa cum s-a făcut până în prezent. Dacoromânii au o misiune istorică
europeană de a sprijini romanitatea răsăriteană în acest sens, numai așa își vor
păstra și ei limba și istoria străveche, ce aparțin Europei 9 .
Imperiile au dispărut, șabloanele rigide în care s-a fixat istoria
romanității răsăritene s-au destrămat, deschizându-se un drum larg și liber spre
cunoașterea istoriei popoarelor din centrul, estul și sud-estul Europei. Peyfus
arăta în 1974 despre situația aromânilor (macedoarmânilor): „...Aromânii din
țările sud-estului european sunt lipsiți
155 de tot ceea ce se înțelege prin drepturi ale minorităților, ei nu au școli, nici
biserică sau publicații în limba maternă și nici măcar dreptul de a-și utiliza
public și liber limba” 10 . Afirma categoric de parcă ar fi prevăzut viitorul:
„poporul aromân va cunoaște o renaștere națională, iar limba și istoria lui
străveche vor fi respectate în Europa” 11 . Iată că timpul a venit. Drumul spre
democrație în această parte a Europei este ireversibil. Totul e să nu se mai
repete greșelile din trecut, să se învețe din ele. Macedoromânii pot să-și
revendice dreptul de a avea școală, biserică, publicații, biblioteci, acces la radio
și TV, totul în limba maternă; să-și înființeze organizații și societăți culturale și
științifice; să solicite dreptul de a avea deputați în Parlamentele din Albania,
Grecia, Macedonia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Bosnia și România, iar
dacoromânii să pretindă aceleași drepturi pentru dacoromânii din Bulgaria,