Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

152
CAPITOLUL 5
METODA DE DESCIFRARE A INSCRIPȚIEI
DE LA EZEROVO
5.1. Semnificația istorică
Cărturarii dacoromâni și aromâni (macedoarmâni) au luat de la
început atitudine împotriva teoriilor apărute în secolul al XIX-lea cu privire la
dispariția popoarelor tracice și la stingerea limbii lor lansate de către cele două
teze lingvistice a romanității pure și cea slavă despre geneza romanității
răsăritene.
Primul, care a ripostat, a fost B. P. Hasdeu prin cunoscuta lucrare
Pierit-au Dacii? Apoi aproape toți oamenii de cultură au căutat răspunsuri la
această întrebare vitală pentru existența neamurilor tracoromanice: N.
Densușianu, Th. Antonescu, A. D. Xenopol, Vasile Pârvan, Ovidiu Densuseanu,
Theodor Capidan, N. lorga, Pericle și Tache Papahagi, Matilda
Caragiu Marioțeanu, Ariton Vraciu și mulți alți cărturari și oameni de știință.
Cercetările pentru repunerea în drepturile istorice ale dacoromânilor,
aromânilor, meglenilor, istroromânilor, dalmaților continuă. Pe lângă
arheologie, istorie, lingvistică, etnologie, etnografie, numismatică, geografie,
istorie etc., în ultimul timp, se angajează tot mai mult și epigrafia.
Pe teritoriile istorice tracice, strămoșii noștri tracii și romanii ne-au
lăsat ca moștenire un tezaur inestimabil prin zecile de mii de inscripții scrise pe
piatră, lut, lemn etc. Până în prezent au fost abordate și studiate mai mult cele
latinești, etapă importantă în istoria culturii și a romanității răsăritene. Cele
tracice însă au fost neglijate, privite cu reținere, deoarece teza lingvisticii slave,
elaborată în secolul al XIX-lea, a decretat dispariția idiomului tracic. Se inocula
mereu ideea că inscripțiile trace nu vor putea fi descifrate niciodată, zadarnic se
încearcă. Ni s-a spus că trebuie să se știe odată pentru totdeauna că romanitatea
răsăriteană nu are și nici nu poate să aibă inscripții străvechi tracice,întrucât
formează o etnie tânără 1 . Totuși, îndemnurile care se mai aud și astăzi n-au
putut bloca munca de cercetare, oamenii de știință, paralel cu descifrarea
inscripțiilor latinești, au lucrat încet și sigur și la descifrarea inscripțiilor
153 tracice. In prezent se manifestă un salt calitativ în această muncă. Se
înlătură contradicțiile ce se manifestă între instrumentele, metodele de lucru
folosite și datele care confirmă continuitatea elementului autohton în centrul,