Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

istorică importantă care va rămâne fundamentală în efortul cunoașterii
romanității răsăritene 101 . O perioadă prea lungă a dominat, însă, curentul
purității latine, care pe lângă efectul pozitiv avusese și unul negativ: s-a lăsat pe
seama altora cercetarea tezaurului lingvistic și istoric moștenit de la strămoșii
traci. Unii necunoscând istoria și civilizația popoarelor din centrul, estul și sudestul
Europei au elaborat verdicte prin care popoarele tracice erau considerate
dispărute odată cu limba lor, cu toate că tracii erau cei mai numeroși și
răspândiți în Europa, locul doi în lume după indieni (apud Herodot). Prin
subtila axiomă a dispariției tracilor, monumentul latinității romanității
răsăritene, în loc să fie consolidat, pur și simplu s-a destabilizat. Acest
monument strălucitor fusese suspendat în spațiu, rămas fără postament și
fundație, nu s-a mai putut realiza legătura cu pământul strămoșesc, astfel
geneza romanității răsăritene era plasată (ca o minge de ping-pong), după
interese, când în nordul Dunării când în sudul ei. Când era vorba de
dacoromâni se spunea că veniseră din sud,iar despre macedoarmâni,că sosiseră
din nord. S-a creat astfel un câmp liber de manevră și acțiune pentru doctrinele
imperialiste care aveau la dispoziție “argumente” pentru justificarea pretențiilor
teritoriale și chiar etnice, acționând direct ca un drept la deznaționalizarea
istroromânilor, dal- maților, meglenilor, macedoarmânilor și dacoromânilor.
7. Până în prezent interpretările inscripțiilor tracice, de cele mai
multe ori, s-au realizat prin compararea lor cu greaca, latina, slava, radicali
indoeuropeni subiectiv constituiți, de aceea, după părerea unanimă, n- au ajuns
la rezultate concludente. In ultima vreme^n metoda comparativă simt angajate
limbile vorbite astăzi de către popoarele care locuiesc pe teritoriile unde au trăit
tracii. Dacă popoarele tracice au viețuit pe me- 151 leagurile unde se află astăzi
dacoromânii, macedoarmânii, albanezii, meglenii, dalmații și istroromânii,
atunci e normal să fie incluse în metodele de cercetare a inscripțiilor tracice, ca
instrumente de lucru, idiomurile amintite.
în activitatea științifică verdictele, postulatele, date la comandă sau la
inspirație și acceptate fără rezerve, duc la stagnare, la o viziune falsă asupra
realității. Știința trebuie să se debaraseze de dogme. Teza slavă a genealogiei
romanității răsăritene, prin care s-a fixat că pe lângă elementul romanic cel slav
este masiv reprezentat în structura limbii române, trebuie privită cu rezervă și
spirit critic. Noi vom merge, în continuare, metodic, să depistăm și să
cunoaștem ponderea celor două componente de bază din structura idiomului
romanității răsăritene, cel romanic (latin) și cel tracic.