Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

este înlăturată, se modifică și efectele, prin găsirea unor metode și instrumente
noi de cercetare.
Primul pas a fost realizat, în a doua parte a secolului al XlX-lea, de
către B. P. Hasdeu, prin lansarea întrebării: Pierit-au Dacii? După această
abordare frontală, critică împotriva pozițiilor subiective lansate de către
lingvistica slavă, cercetările au cunoscut un salt calitativ, o diversificare a
instrumentelor de lucru. La această renaștere au contribuit, prin lucrări
excepționale, în primul rând B. P. Hasdeu (1836-1907) prin activitatea sa
laborioasă desfășurată la revista “Columna lui Traian”, în perioada 1875-1883
și prin operele publicate 23 . Lucrarea lui Gr. G. Tocilescu, din 1880, susține
continuitatea elementului dacic în istoria dacoromânilor 24 , apoi A. D. Xenopol
începe să publice Istoria poporului român 25 . In 1901 apare opera lui Th.
Antonescu unde este prezentată răspândirea neamurilor trace 26 . Monumentala
operă a lui Nicolae Densușianu apăruse ca un fulger, pe unii i-a înspăimântat,
dar pe urmașii tracilor i-a trezit din letargie și le-a dat demnitatea pe care o
merită în rândul popoarelor Europei 27 . Getica lui Vasile Pârvan a constituit un
salt calitativ în afirmarea și cunoașterea istoriei geto-dacilor 28 . Apoi Nicolae
lorga, Al. Philippide, Al. Rossetti, Dumitru Breciu, 1.1. Russu, Ariton
133
Vraciu, toți învățații români, prin operele lor, au valorificat moștenirea pe care
ne-au lăsat-o strămoșii. Nimeni n-a negat romanitatea, dar nici tracismul
neamurilor romanității răsăritene, unii au insistat mai mult, alții mai puțin
asupra acestei importante moșteniri, cum au procedat: Radu Vulpe, D. M.
Pippidi, Em. Condurache, 1.1. Russu, G. Ivănescu, Grigore Brâncuș, Ariton
Vraciu ș.m.a.
în ultima vreme se manifestă o activitate amplă, un interes viu pentru
găsirea unor noi metode și instrumente de lucru pentru cunoașterea idiomului
tracic din structura romanității răsăritene. Prin această lucrare încercăm să
continuăm minunatele tradiții în cercetarea elementului autohton din centrul
estul și sud-estul Europei.
In capitolul de față abordăm numai inscripțiile descoperite pe
teritoriile unde locuiseră popoarele tracice 29 . Prezentăm această problemă
deoarece studiul inscripțiilor trace au cunoscut același tratament, din partea
lingvisticii slave, ca și lexemele tracice din limba română. Se spunea, se spune
și azi, nu avem inscripții tracice și chiar de s-ar găsi ele nu vor fi descifrate
niciodată deoarece idiomul tracic este dispărut. Se inocula ideea “nu acționa, e
inutil”.