Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Cercetarea de față pornește de la acest minunat patrimoniu național romanic,
căutând însă completarea lui cu celălalt tezaur european, tot atât de valoros, cel
tracic. A doua categorie de inscripții moștenite sunt cele de la traci. Ele au fost
timid studiate, cu toate că sunt tot atât de importante ca și cele latine și se ridică
la o cifră considerabilă 6 . Documentele lingvistice trace atestă și ele împreună cu
cele romanice o continuitate materială și spirituală până în zilele noastre a celor
două culturi și civilizații din centrul, estul și sud-estul Europei.
Prin susținerea genezei romanității răsăritene, elaborată de către
Școala lingvisticii slave, s-a acceptat de fapt axioma dispariției idiomului trac și
s-au admis aigumente prin care se susținea ponderea exagerată de slavisme în
română. Așa se explică de ce s-a studiat mai mult slavismul și mai puțin
tracismul. Romanității răsăritene i s-au tăiat rădăcinile trace. Concluziile
lingvistice au fost transferate apoi în interpretarea istoriei, arheologiei,
etnologiei dominând dictatorial aceste științe. Tezaurul lingvistic tracic a fost
interpretat în fel și chip numai să se dovedească că această avuție științifică nu
va putea fi cunoscută niciodată 7 .
încă din secolul al XVIII-lea, în 1716, eruditul voievod Dimitrie
Cantemir admiră supraviețuirea dacilor 3 , iar arheologul italian, contele Luigi
Marsigli, cercetează monumentele și inscripțiile antice de pe cursul Dunării pe
care le publică în 1734 9 . Francesco Griselini, aflat între anii 1774-1777 în
Banatul Timișoarei, informează lumea savantă și curtea Imperială de la Viena
despre Dacia 10 . In 1774, J. E. Thunmann, afirma: “tracii din Tesalia,
Macedonia și Tracia sunt înaintașii aromânilor”, vorbea despre “originea tracă
a românilor” despre “tracismul limbii lor” 11 . Jemei Bartolomeu Kopitar (1780-
1844) stigmatizează excesele latiniste ale puriștilor ardeleni și susținea
elementul autohton, tracic, la formarea limbii și a poporului român 12 . P. J.
Safarik (1795-1861) arăta că geții n-au dispărut, ei trăiesc prin dacoromânii de
azi 13 .
De fapt, Fr. Miklosich (1813-1891), la început, argumentează că
dacoaromânii sunt urmașii dacilor, aromânii ai tracilor,iar albanezii ai illirilor 14 .
în perioada următoare renunță însă la acest adevăr istoric și trece pe alte
poziții 15 . Cercetările lui fundamentale erau îndreptate spre cunoașterea limbilor
slave și nu a celor romanice. Cum limbile slave
130 meridionale se aflau pe teritorii trace,trebuia să se ocupe și de idiomul
romanității răsăritene 16 . Bazându-se pe teoria purismului roman, teorie
vehiculată în secolul al XIX-lea a considerat popoarele tracice dispărute,
împreună cu limba lor 17 . De aici a dedus apoi că românii sunt un popor neolatin
format în sudul Dunării, învecinat cu albanezii, de unde au migrat (prin secolele