Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

NECESITATEA CERCETĂRII INSCRIPȚILOR AUTOHTONE
4.1. Argumente
Cercetarea'noastră pornește de pe pozițiile tezei enunțate: romanitatea
răsăriteană are două componente fundamentale romanică și tracică. Studiile
istorice și lingvistice, datele științifice ce susțin existența poporului dacoromân
în spațiul carpato-dunăreano-pontic, iar a macedoromânilor 1 în Peninsula
Balcanică, evidențiază teza propusă. Aceste popoare statornice au plămădit
începând cu strămoșii lor, pentru dacoromâni scito-geto-dacii, iar pentru
macedoarmâni traco-macedonenii, o cultură și civilizație înfloritoare 2 ce a
influențat pozitiv, mai târziu, viața populațiilor migratoare 3 care s-au stabilit
ulterior, în etape diferite pe aceste meleaguri. Limba vorbită de către
dacoromâni și macedoarmâni trebuie studiată și cercetată printr-o angajare
multidisciplinară, deoarece limba nu poate fi izolată de viață, ruptă de
civilizația în care s-a născut și dezvoltat. In consecință, pentru studiul limbii
popoarelor din centrul, estul și sud-estul Europei trebuie să se folosească toate
datele pe care le oferă istoria, arheologia, lingvistica, etnografia, cultura
materială și spirituală, toate ramurile științifice și în primul rând epigrafia,
știință care așteaptă să fie abordată de pe poziții științifice.
Epigrafia, prin inscripțiile găsite pe anumite obiecte sau lespezi de
piatră, pe metal, sau lemn etc. și achiziționate în decursul veacurilor, ne poate
oferi o serie întreagă de date lingvistice prin nume personale, de localități sau
de râuri, nume de zei, cuvinte și texte. Toate contribuie la îmbogățirea
cunoștințelor noastre privind istoria și limba popoarelor din centrul, estul și
sud-estul Europei'*.
4. 2. Inscripțiile romanității răsăritene
Inscripțiile romanității răsăritene se împart în două mari categorii:
tracice și latinești. Inscripțiile latine sunt cele mai importante și ele au fost și
sunt cercetate cu multă perseverență și atenție. Concluziile respective sunt
concentrate în mii de volume 5 . Cărturarii dacoromâni au
129
abordat, mai mult, aceste inscripții deosebit de valoroase pentru a susține
latinitatea și pentru cunoașterea istoriei popoarelor din această parte a Europei.