Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
câștigarea independenței la care au participat un număr impresionant dearomâni, visau o Grecie Mare, visau refacerea Imperiului Bizantin subdominația pangrecismului. In 1864, după Unirea Principatelor Dacoromâne în1859, grecii au creat “chestiunea română” acuzând propaganda română de“panromânism”, pornind de la faptul că în Principate macedoromânii (armânii,aromânii) erau considerați români, pe baza tezei “romanității pure” 49 . Ce s-ar fiîntâmplat dacă bulgarii și sârbii refugiați în Riglă ar fi fost considerați ruși? Șis-ar fi implantat școala rusească în Balcani? De aceea grecii au văzut în aceastăacțiune un pericol, un adversar în lupta lor acerbă de a deznaționaliza pemacedoarmâni (aromâni) și de a-și crea un nou imperiu pe ruinele ImperiuluiOtoman. Ca ripostă la acțiunea grecilor, apăruse și panslavismul,panbulgarismul. Bulgarii visau și ei să domine toată Peninsula Balcanică.Ambele acțiuni, de sorginte imperialistă, nu țineau seama de realitățile istoriceși etnice, fiecare voind să apuce mai mult în detrimentul romanității răsăritene,a macedoarmânilor autohtoni. Până în anul 1864 grecii recunoșteau Pindul,Tesalia și Epirul ca țări valahice, iar Macedonia locuită de către macedoarmânică aparține romanității răsăritene din Balcani. Se știe că Țările Române, dinnordul Dunării, i-au găzduit pe grecii, bulgarii, albanezii, sârbii și aromâniirefugiați din Imperiul Otoman, unde grecii, bulgarii și albanezii și-au înființattipografii, și-au organizat societăți culturale, școli normale, primare, gimnazialeși liceale. Numai bulgarii, până în 1878, și-au organizat 19 tipografii, 18comitete politice și culturale, societăți artistice și științifice, 52 de redacțiiperiodice, 94 de reviste, 359 de titluri de cărți, formându-se peste 500 deintelectuali cu studii superioare 50 . Țările românești deveniseră centrulactivităților revoluționare și de trezire a conștiinței naționale pentru toategrupurile etnice refugiate.în Imperiul Otoman însă, romanitatea răsăriteană, ramura macedoarmânilor,aromânilor, a fost altfel tratată chiar de către aceia care122
erau primiți și sprijiniți în Țările românești, de către romanitatea răsăriteană,ramura dacoromânească. Li se boicotau școlile și bisericile, puține câte erau, seinterzicea să se folosească limba națioanală, aromâna, în școli și biserici. Sepropaga o amplă propagandă împotriva macedoar- mânilor, se zicea că sunt“greci valahizați”, ei nu aparțin nici unei naționalități, nu au nici o limbă a lor,vorbesc un dialect corcit. Se dirijau “profeți” (agenți plătiți) care străbăteauorașele și satele autohtonilor aruncând anatema asupra limbii macedoarmâne,aromâne. Li se cerea, în numele lui Dumnezeu, să nu se mai vorbească limbaaromânească ea fiind limba “diavolului”. Preoții erau obligați să jure și să selepede de limba lor națională etc. 51 . Poate era o răzbunare împotrivaautohtonilor, tracilor romanizați, care alcătuiau Imperiul Bizantin și luptaserăpentru unitatea lui împreună cu bulgarii. Se urmărea distrugerea conștiinței naționale.Poate de aceea^Moscopole avusese soarta tragică cunoscută. O forțăsubterană cu tendințe imperialiste acționa împotriva romanității răsăritene,asupra autohtonilor din Balcani. De aceea, nu otomanii,ci chiar asupririideveniseră mai agresivi, mai răi decât asupritorul comun, față demacedoarmâni, față de valahi, față de romanitatea răsăriteană 52 .Poarta, văzând agresivitatea grecilor sub paravanul ortodoxismului șirecunoscând marea greșeală alui Mahomed II careîncredințase biserica creștinăorientală grecilor, dupărăscoala aromânilor din 1903,i-a recunoscut pemacedoarmâni (aromâni) capopor Milet, cel mai vechi dinTurcia europeană, diferit decelelalte popoare: turc, grec,bulgar, albanez etc. Era însăprea târziu. Apusul avea totinteresul să creeze o GrecieMare ca tampon împotriva Imperiului Otoman, iar Imperiul Țarist avea interessă încurajeze expansiunea elementului slav în Balcani 53 . Romanitatearăsăriteană nu avea nici un sprijin și era dezorientată.123Aromânii, macedoarmânii izolați și înghesuiți așteptau sprijin de laprieteni, își puneau mari speranțe în patrioții și cărturarii refugiați în ImperiulHabsburgic și în Țările Române, întrezăreau ajutor de la frații dacoromâni, darsprijinul a întârziat și cel care sosise nu le mai era de nici un folos. Așa cumarată istoricul austriac Max Demeter Peyfuss: “In această situație Războiul
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71 and 72: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99 and 100: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 101 and 102: Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă d
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107 and 108: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 109 and 110: pentru cruciați. împăratul Baldo
- Page 111 and 112: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 113 and 114: păstori și meșteșugari în prel
- Page 115 and 116: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 117: Fig. 32. Grup de bărbați aromâni
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
- Page 123 and 124: 128Imperiului Habsburgic. Statul ma
- Page 125 and 126: Cercetarea de față pornește de l
- Page 127 and 128: Jopitar, Fr. Diez, P. J. Safarik, H
- Page 129 and 130: 4. 4. Inscripții autohtoneîn etap
- Page 131 and 132: “Din discuțiile de mai sus rezul
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
- Page 151 and 152: Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia
- Page 153 and 154: la oricare dintre limbile indoeurop
- Page 155 and 156: păstrat în Muzeul din Sofia. A fo
- Page 157 and 158: vedere al reprezentării ei grafice
- Page 159 and 160: Având la dispoziție textul de pe
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
- Page 163 and 164: că easte multu n himă = pe aici e
- Page 165 and 166: HIMA “jos, prăpastie, la vale”
- Page 167 and 168: ancorează geneza sanscritei în Ba
erau primiți și sprijiniți în Țările românești, de către romanitatea răsăriteană,
ramura dacoromânească. Li se boicotau școlile și bisericile, puține câte erau, se
interzicea să se folosească limba națioanală, aromâna, în școli și biserici. Se
propaga o amplă propagandă împotriva macedoar- mânilor, se zicea că sunt
“greci valahizați”, ei nu aparțin nici unei naționalități, nu au nici o limbă a lor,
vorbesc un dialect corcit. Se dirijau “profeți” (agenți plătiți) care străbăteau
orașele și satele autohtonilor aruncând anatema asupra limbii macedoarmâne,
aromâne. Li se cerea, în numele lui Dumnezeu, să nu se mai vorbească limba
aromânească ea fiind limba “diavolului”. Preoții erau obligați să jure și să se
lepede de limba lor națională etc. 51 . Poate era o răzbunare împotriva
autohtonilor, tracilor romanizați, care alcătuiau Imperiul Bizantin și luptaseră
pentru unitatea lui împreună cu bulgarii. Se urmărea distrugerea conștiinței naționale.
Poate de aceea^Moscopole avusese soarta tragică cunoscută. O forță
subterană cu tendințe imperialiste acționa împotriva romanității răsăritene,
asupra autohtonilor din Balcani. De aceea, nu otomanii,ci chiar asupririi
deveniseră mai agresivi, mai răi decât asupritorul comun, față de
macedoarmâni, față de valahi, față de romanitatea răsăriteană 52 .
Poarta, văzând agresivitatea grecilor sub paravanul ortodoxismului și
recunoscând marea greșeală a
lui Mahomed II care
încredințase biserica creștină
orientală grecilor, după
răscoala aromânilor din 1903,
i-a recunoscut pe
macedoarmâni (aromâni) ca
popor Milet, cel mai vechi din
Turcia europeană, diferit de
celelalte popoare: turc, grec,
bulgar, albanez etc. Era însă
prea târziu. Apusul avea tot
interesul să creeze o Grecie
Mare ca tampon împotriva Imperiului Otoman, iar Imperiul Țarist avea interes
să încurajeze expansiunea elementului slav în Balcani 53 . Romanitatea
răsăriteană nu avea nici un sprijin și era dezorientată.
123
Aromânii, macedoarmânii izolați și înghesuiți așteptau sprijin de la
prieteni, își puneau mari speranțe în patrioții și cărturarii refugiați în Imperiul
Habsburgic și în Țările Române, întrezăreau ajutor de la frații dacoromâni, dar
sprijinul a întârziat și cel care sosise nu le mai era de nici un folos. Așa cum
arată istoricul austriac Max Demeter Peyfuss: “In această situație Războiul
Change language