Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
toponimia, hidronimia și antroponimia este tracoromanică. Cărturari străini dinsecolele XVIII- XIX, cu renume mondial, au susținut originea tracoromană amacedoarmânilor, aromânilor și daco-geto-moesiană-romană a dacoromânilor.Thunman afirma originea tracică a dacoromânilor și aromânilor. J. B. Kopitarsusținea elementul tracic la formarea limbii romanității răsăritene. P. J. Safarikarăta clar că geții n-au dispărut, ei trăiesc prin dacoromâni, iar tracii prinaromâni. Hugo Schuchardt, W. Tomaschek, L. Diefenbach, W Meyer-Liibkc,Gustav Meyer ș.a. au adus contribuții însemnate la cunoașterea adevăruluiistoric. Mai amintim pe Franz Miklosich (1813- 1891) care, în 1862, susțineaoriginea dacică a dacoromânilor și tracică a macedoarmânilor, dar subpresiunea vremii nu s-a mai ocupat de această temă. Să nu uităm că asuprapopoarelor din centrul, estul și sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea, erauațintite tentaculele expansioniste ale unor imperii, în umbra cărora acționauforțe obscure care urmăreau asuprirea și exploatarea popoarelor băștinașe șiîmpiedicarea lor în lupta pentru afirmare națională. în această atmosferă, Fr.Miklosich a trecut la generalizarea unor păreri și teorii vehiculate în aceavreme. El este acela care, pornind de la teza “romanității pure”, a dat verdictul“dispariției limbii și a popoarelor trace. Prin aplicarea acestei ipotezeromanitatea răsăriteană s-a trezit fără nici o legătură lingvistică și istorică cupământul trac, fără rădăcini autohtone tracice. Romanitatea răsăriteanădevenind o etnie tânără neolatină și cu o puternică influență slavă. Așa s-a creatteoria lingvisticii slave despre geneza romanității răsăritene, într-un momentnepotrivit, când locul elementului autohton tracic a fost înlocuit de către celslav. Toată moștenirea străveche a fost retezată iar monumentul latinității arămas suspendat în spațiu, fără fundație. Nu s-a mai realizat legătura cupământul strămoșesc tracic. Geneza dacoromânilor și macedoarmânilor eraplasată, după interese, ca o minge de ping-pong, când în sudul Dunării când înnordul ei. Dacă era vorba de dacoromâni se zicea că migraseră din sud, iardespre macedoarmâni că sosiseră din nord, creându-se astfel un câmp liber demanevră forțelor imperialiste, oferindu-li-se argumente pentru justificareapretențiilor teritoriale și etnice și de aceea acționau direct, violent împotrivaromanității răsăritene. Teza120 slavă despre geneza romanității răsăritene transformase autohtonii în “migratori”,iar populațiile migratoare în “autohtoni” 47 .
Fig. 32. Grup de bărbați aromâni din Avdela (după Tache Papahagi).Acțiunea de trezire a conștiinței naționale, ce se manifesta și în cadrulImperiului Otoman, se putea dirija ușor împotriva unora, pentru folosul altora.In ofensiva declanșată împotriva macedoarmânilor, aromânii erau mereu înatenția tuturor, fiind un popor străvechi, ce încurca interesele expansioniste șitrebuia izolat din toate punctele de vedere. La început s-a distrus centruleconomic, cultural și spiritual aromânesc Moscopole, oraș care în 1788 avea70.000 de locuitori, unul dintre cele mai mari orașe după Constantinopol, cu oactivitate intensă,comercială, economică, culturală și spirituală, care a devenitcentrul de propagare a culturii macedoarmâne, a romanității răsăritene dinPeninsula Balcanică, în acea perioadă, Theodor Anastasie Cavallioti, DaniilMoscopoleanul și Constantin Ucuta au devenit autorii scrierii macedoarmâne,aromâne, folosind alfabetul latin, grafia latină, realizând traduceri din texte religioase,dicționare, lucrări cu caracter didactic, opere originale etc., toate tipăriteîn Moscopole, apoi în Viena, Veneția și Buda. S-a organizat învățământul înlimba autohtonă macedoarmână, în biserică se folosea limba națională, înșcolile din Moscopole se pregăteau învățători, profesori, bibliotecari,funcționari, traducători etc. Existau școli, biblioteci și o școalăsuperioară,Academia..Se desfășura o activitate laborioasă de renașterenațională. Moscopole devenise în Balcanicei mai prosper centru cultural șieconomic, cu posibilități imense de dezvoltare, ceea ce deranja forțeleexpansioniste, forțele malefice care acționau subteran împotrivamacedoarmânilor. După distrugerea Moscopolei, centrele121 culturale ale aromânilor s-au mutat în fostul Imperiu Hasburgic, la Viena,Buda și Pesta, unde și-au desfășurat activitatea cărturarii Gh. Constantin Roja,Mihail G. Boiagi, Andrei Șaguna și mulți alți învățați' 18 . Acasă însămacedoarmânii, aromânii o ramură a romanității răsăritene rămaserătraumatizați și supuși unor presiuni tot mai dure și agresive nu de cătrecotropitorii turci, ci de frații în suferință, de către greci. Grecii, după 1829, după
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71 and 72: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99 and 100: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 101 and 102: Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă d
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107 and 108: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 109 and 110: pentru cruciați. împăratul Baldo
- Page 111 and 112: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 113 and 114: păstori și meșteșugari în prel
- Page 115: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
- Page 123 and 124: 128Imperiului Habsburgic. Statul ma
- Page 125 and 126: Cercetarea de față pornește de l
- Page 127 and 128: Jopitar, Fr. Diez, P. J. Safarik, H
- Page 129 and 130: 4. 4. Inscripții autohtoneîn etap
- Page 131 and 132: “Din discuțiile de mai sus rezul
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
- Page 151 and 152: Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia
- Page 153 and 154: la oricare dintre limbile indoeurop
- Page 155 and 156: păstrat în Muzeul din Sofia. A fo
- Page 157 and 158: vedere al reprezentării ei grafice
- Page 159 and 160: Având la dispoziție textul de pe
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
- Page 163 and 164: că easte multu n himă = pe aici e
- Page 165 and 166: HIMA “jos, prăpastie, la vale”
Fig. 32. Grup de bărbați aromâni din Avdela (după Tache Papahagi).
Acțiunea de trezire a conștiinței naționale, ce se manifesta și în cadrul
Imperiului Otoman, se putea dirija ușor împotriva unora, pentru folosul altora.
In ofensiva declanșată împotriva macedoarmânilor, aromânii erau mereu în
atenția tuturor, fiind un popor străvechi, ce încurca interesele expansioniste și
trebuia izolat din toate punctele de vedere. La început s-a distrus centrul
economic, cultural și spiritual aromânesc Moscopole, oraș care în 1788 avea
70.000 de locuitori, unul dintre cele mai mari orașe după Constantinopol, cu o
activitate intensă,comercială, economică, culturală și spirituală, care a devenit
centrul de propagare a culturii macedoarmâne, a romanității răsăritene din
Peninsula Balcanică, în acea perioadă, Theodor Anastasie Cavallioti, Daniil
Moscopoleanul și Constantin Ucuta au devenit autorii scrierii macedoarmâne,
aromâne, folosind alfabetul latin, grafia latină, realizând traduceri din texte religioase,
dicționare, lucrări cu caracter didactic, opere originale etc., toate tipărite
în Moscopole, apoi în Viena, Veneția și Buda. S-a organizat învățământul în
limba autohtonă macedoarmână, în biserică se folosea limba națională, în
școlile din Moscopole se pregăteau învățători, profesori, bibliotecari,
funcționari, traducători etc. Existau școli, biblioteci și o școală
superioară,Academia..Se desfășura o activitate laborioasă de renaștere
națională. Moscopole devenise în Balcanicei mai prosper centru cultural și
economic, cu posibilități imense de dezvoltare, ceea ce deranja forțele
expansioniste, forțele malefice care acționau subteran împotriva
macedoarmânilor. După distrugerea Moscopolei, centrele
121 culturale ale aromânilor s-au mutat în fostul Imperiu Hasburgic, la Viena,
Buda și Pesta, unde și-au desfășurat activitatea cărturarii Gh. Constantin Roja,
Mihail G. Boiagi, Andrei Șaguna și mulți alți învățați' 18 . Acasă însă
macedoarmânii, aromânii o ramură a romanității răsăritene rămaseră
traumatizați și supuși unor presiuni tot mai dure și agresive nu de către
cotropitorii turci, ci de frații în suferință, de către greci. Grecii, după 1829, după
Change language