Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
sosirea romanilor în secolul II î.e.n., după care au cunoscut influența romană.Slavii, până în 1453, formau enclave în masa mare a băștinașilor. Bulgarii seaflau în centrul Bulgariei de azi, sârbii în ținuturile Craina și Rașca, croații șislovenii la apus de aceste teritorii. Albanezii trăiau pe pământul lor strămoșescînfrățiți cu armânii (aromânii) amăuțeni iar grecii se aflau în Constantinopol(cartierul Fanar), pe litoralul Mării Egee, Peloponez și regatul lor antic 37 .In toată perioada Imperiului Otoman, popoarele tracoromanicevalahice au rămas preponderente în Peninsula Balcanică 38 . în anul 1849,întreaga populație a Turciei europene era de opt milioane și jumătate. DupăPhiletas, profesor la Corfu, numai numărul vlahilor macedoarmâni, aromâni,fără dacoromâni, istrieni, meglenoromâni, veglioți și albanezi, se ridica la3.100.000, împărțiți în mai multe ramuri, după teritoriile pe care locuiau dinantichitate 39 . Astfel erau grămoștenii, popor de păstori, meșteșugari, bunicomercianți și conducători de caravane în toată116Peninsula Balcanică, care asigurau transporturile civile și militare atât în timpullui Alexandru cel Mare cât și al Imperiului Roman și al celui Bizantin. Satele,comunele și orașele lor erau stabile, conduse de celnicii și nobilii lor. Toatecasele erau zidite din piatră, iar în centrul localităților se găseau biserici șiclădirile conducătorilor. Amintim câteva orașe: Niausta, Servia, Hrupiștea,Nijopole, Belcaamen, Negovan, Biata, Sealiștea etc. și comunele Gramoștea,Claciama, Marcoveni etc., toate sub conducerea tradițională a unor celnicipăstrători cu sfințenie a legilor străbune 40 .Fig. 29. Comuna aromână Neveasta (secolul al XIX-lea).O altă ramură farșeroții sau frășăroții, din munții, văile și câmpiileTesaliei, Pindului și Epirului, erau considerați SAREA MACEDONIEI, fiindageri, vioi, deștepți și cu porniri războinice, cu sentimente religioase, dar nubigote, liberi cugetători, păstrători ai unor tradiții ancestrale. Erau cei mai buni
păstori și meșteșugari în prelucrarea produselor legate de oierit: prelucrarealaptelui (brânza valahă era renumită în timpul Imperiului Roman și Bizantin),prelucrarea lânii, a pieilor. Folosind transhumanța încă din antichitate, în oierit,străinii i-au catalogat “migratori”, ei în realitate fiind de mii de ani sedentari însatele, comunele, orașele și târgurile lor, cum sunt: Pisuderi, Nijopole, Furcă,Ternova, Plasa, Maga- rova, Gheorgea, Veria, Selia etc. Iama, turmele de oipărăseau munții și se răspândeau pe câmpiile Tesaliei, Epirului, Albaniei șicoastele Adriaticei 41 .O altă ramură sunt amăuchenii, amăuții sau albanovalahi, numiți degreci arvanto-vlahi. Ei trăiau și trăiesc pe o suprafață mare din Albania. Erauagricultori, crescători de vite, meșteșugari, buni comercianți117
- Page 61 and 62: moare pe neașteptate 108 .2.28. Di
- Page 63 and 64: morale erau păstrate de către o c
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71 and 72: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99 and 100: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 101 and 102: Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă d
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107 and 108: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 109 and 110: pentru cruciați. împăratul Baldo
- Page 111: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 115 and 116: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 117 and 118: Fig. 32. Grup de bărbați aromâni
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
- Page 123 and 124: 128Imperiului Habsburgic. Statul ma
- Page 125 and 126: Cercetarea de față pornește de l
- Page 127 and 128: Jopitar, Fr. Diez, P. J. Safarik, H
- Page 129 and 130: 4. 4. Inscripții autohtoneîn etap
- Page 131 and 132: “Din discuțiile de mai sus rezul
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
- Page 151 and 152: Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia
- Page 153 and 154: la oricare dintre limbile indoeurop
- Page 155 and 156: păstrat în Muzeul din Sofia. A fo
- Page 157 and 158: vedere al reprezentării ei grafice
- Page 159 and 160: Având la dispoziție textul de pe
- Page 161 and 162: HEKOA = AOKSE “așa” (adv. și
păstori și meșteșugari în prelucrarea produselor legate de oierit: prelucrarea
laptelui (brânza valahă era renumită în timpul Imperiului Roman și Bizantin),
prelucrarea lânii, a pieilor. Folosind transhumanța încă din antichitate, în oierit,
străinii i-au catalogat “migratori”, ei în realitate fiind de mii de ani sedentari în
satele, comunele, orașele și târgurile lor, cum sunt: Pisuderi, Nijopole, Furcă,
Ternova, Plasa, Maga- rova, Gheorgea, Veria, Selia etc. Iama, turmele de oi
părăseau munții și se răspândeau pe câmpiile Tesaliei, Epirului, Albaniei și
coastele Adriaticei 41 .
O altă ramură sunt amăuchenii, amăuții sau albanovalahi, numiți de
greci arvanto-vlahi. Ei trăiau și trăiesc pe o suprafață mare din Albania. Erau
agricultori, crescători de vite, meșteșugari, buni comercianți
117
Change language