Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

28.03.2024 Views

sosirea romanilor în secolul II î.e.n., după care au cunoscut influența romană.Slavii, până în 1453, formau enclave în masa mare a băștinașilor. Bulgarii seaflau în centrul Bulgariei de azi, sârbii în ținuturile Craina și Rașca, croații șislovenii la apus de aceste teritorii. Albanezii trăiau pe pământul lor strămoșescînfrățiți cu armânii (aromânii) amăuțeni iar grecii se aflau în Constantinopol(cartierul Fanar), pe litoralul Mării Egee, Peloponez și regatul lor antic 37 .In toată perioada Imperiului Otoman, popoarele tracoromanicevalahice au rămas preponderente în Peninsula Balcanică 38 . în anul 1849,întreaga populație a Turciei europene era de opt milioane și jumătate. DupăPhiletas, profesor la Corfu, numai numărul vlahilor macedoarmâni, aromâni,fără dacoromâni, istrieni, meglenoromâni, veglioți și albanezi, se ridica la3.100.000, împărțiți în mai multe ramuri, după teritoriile pe care locuiau dinantichitate 39 . Astfel erau grămoștenii, popor de păstori, meșteșugari, bunicomercianți și conducători de caravane în toată116Peninsula Balcanică, care asigurau transporturile civile și militare atât în timpullui Alexandru cel Mare cât și al Imperiului Roman și al celui Bizantin. Satele,comunele și orașele lor erau stabile, conduse de celnicii și nobilii lor. Toatecasele erau zidite din piatră, iar în centrul localităților se găseau biserici șiclădirile conducătorilor. Amintim câteva orașe: Niausta, Servia, Hrupiștea,Nijopole, Belcaamen, Negovan, Biata, Sealiștea etc. și comunele Gramoștea,Claciama, Marcoveni etc., toate sub conducerea tradițională a unor celnicipăstrători cu sfințenie a legilor străbune 40 .Fig. 29. Comuna aromână Neveasta (secolul al XIX-lea).O altă ramură farșeroții sau frășăroții, din munții, văile și câmpiileTesaliei, Pindului și Epirului, erau considerați SAREA MACEDONIEI, fiindageri, vioi, deștepți și cu porniri războinice, cu sentimente religioase, dar nubigote, liberi cugetători, păstrători ai unor tradiții ancestrale. Erau cei mai buni

păstori și meșteșugari în prelucrarea produselor legate de oierit: prelucrarealaptelui (brânza valahă era renumită în timpul Imperiului Roman și Bizantin),prelucrarea lânii, a pieilor. Folosind transhumanța încă din antichitate, în oierit,străinii i-au catalogat “migratori”, ei în realitate fiind de mii de ani sedentari însatele, comunele, orașele și târgurile lor, cum sunt: Pisuderi, Nijopole, Furcă,Ternova, Plasa, Maga- rova, Gheorgea, Veria, Selia etc. Iama, turmele de oipărăseau munții și se răspândeau pe câmpiile Tesaliei, Epirului, Albaniei șicoastele Adriaticei 41 .O altă ramură sunt amăuchenii, amăuții sau albanovalahi, numiți degreci arvanto-vlahi. Ei trăiau și trăiesc pe o suprafață mare din Albania. Erauagricultori, crescători de vite, meșteșugari, buni comercianți117

sosirea romanilor în secolul II î.e.n., după care au cunoscut influența romană.

Slavii, până în 1453, formau enclave în masa mare a băștinașilor. Bulgarii se

aflau în centrul Bulgariei de azi, sârbii în ținuturile Craina și Rașca, croații și

slovenii la apus de aceste teritorii. Albanezii trăiau pe pământul lor strămoșesc

înfrățiți cu armânii (aromânii) amăuțeni iar grecii se aflau în Constantinopol

(cartierul Fanar), pe litoralul Mării Egee, Peloponez și regatul lor antic 37 .

In toată perioada Imperiului Otoman, popoarele tracoromanice

valahice au rămas preponderente în Peninsula Balcanică 38 . în anul 1849,

întreaga populație a Turciei europene era de opt milioane și jumătate. După

Philetas, profesor la Corfu, numai numărul vlahilor macedoarmâni, aromâni,

fără dacoromâni, istrieni, meglenoromâni, veglioți și albanezi, se ridica la

3.100.000, împărțiți în mai multe ramuri, după teritoriile pe care locuiau din

antichitate 39 . Astfel erau grămoștenii, popor de păstori, meșteșugari, buni

comercianți și conducători de caravane în toată

116

Peninsula Balcanică, care asigurau transporturile civile și militare atât în timpul

lui Alexandru cel Mare cât și al Imperiului Roman și al celui Bizantin. Satele,

comunele și orașele lor erau stabile, conduse de celnicii și nobilii lor. Toate

casele erau zidite din piatră, iar în centrul localităților se găseau biserici și

clădirile conducătorilor. Amintim câteva orașe: Niausta, Servia, Hrupiștea,

Nijopole, Belcaamen, Negovan, Biata, Sealiștea etc. și comunele Gramoștea,

Claciama, Marcoveni etc., toate sub conducerea tradițională a unor celnici

păstrători cu sfințenie a legilor străbune 40 .

Fig. 29. Comuna aromână Neveasta (secolul al XIX-lea).

O altă ramură farșeroții sau frășăroții, din munții, văile și câmpiile

Tesaliei, Pindului și Epirului, erau considerați SAREA MACEDONIEI, fiind

ageri, vioi, deștepți și cu porniri războinice, cu sentimente religioase, dar nu

bigote, liberi cugetători, păstrători ai unor tradiții ancestrale. Erau cei mai buni

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!