Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

țara lor “din cauza căldurii de vară”. Se vede o lipsă de coordonare a acțiunilor
militare. lonițiu se îndreaptă spre Salonic, împotriva cruciaților. într-o noapte,
înainte de atac, generalul Manastra l-a ucis. Urcă pe tron nepotul său de soră
Florilă, Borilă. Moștenitor legitim era Asan II, fiul lui Asan I 32 .
3.5. Borilă (1207-1218)
Borilă se pune în fruntea armatei moștenită de la lonițiu și repurtează
victorii împotriva împăratului Henric. In 1207, de Sf. Petru, se dă lupta
decisivă. Borilă iese victorios. Henric caută alianțe cu diferite principate
autonome. Neprimind nici un ajutor din Apus, fiind părăsit de toți, împăratul
cruciaților, până la urmă, se căsătorește cu fiica lui Borilă, Maria. Această
apropiere de forța autohtonă, de romanitatea răsăriteană era însă tardivă. Dacă
s-ar fi realizat când își oferise serviciile lonițiu, alta ar fi fost soarta Imperiului
Bizantin. lonițiu și-a găsit adevă- rații aliați numai în bulgari, chiar și Ivancu a
părăsit alianța lui cu cruciații și s-a alăturat romanității răsăritene 33 .
3.6. Asan al II-lea (1218-1239)
Văzând supunerea lui Borilă față de cruciați, Asan al II-lea
114 pornește să-l detroneze. In anul 1218 ocupă Târnava, înlătură pe Borilă și
se declară împăratul valahilor și bulgarilor. Se căsătorește cu Maria, fiica
regelui maghiar Andrei II. Duce o politică diplomatică activă. Reia alianța cu
imperiul din Anatolia, face același lucru cu principatele autonome vecine, în
general valahe. Ține legături strânse cu romanitatea răsăriteană de la nordul
Dunării, cu dacoromânii. In 1230 ținuturile valahe autonome Tesalia și Epirul l-
au recunoscut ca împărat. Imperiul lui cuprindea aproape toată Peninsula
Balcanică. Se conturează o alianță decisivă pentru ocuparea
Constantinopolului. Asan II vedea o mare greșeală strategică în refuzul lui
lonițiu de a ocupa capitala Imperiului, de a intra în Constantinopol când
populația o cerea. în 1237 încep relațiile diplomatice cu Papa Grigore IX, care
era nemulțumit de intențiile lui Asan II. De aceea, în 1238, îndeamnă pe regele
maghiar Bela IV să trimită o cruciadă împotriva lui Asan II. Regele mimează că
întreprinde ceva, dar nu face nimic. Relațiile lui cu Asan II erau trainice, așa
cum erau și cu dacoromânii din nordul Dunării. Se știe că Bela IV n-a acceptat
nici instituția inchiziției în Regatul său. Asan II, până la urmă, realizează relații
strânse cu Papa. Asan II a fost împăratul romanității răsăritene care a dus o
politică echilibrată și activă 34 *.