Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

pentru cruciați. împăratul Baldovin a căzut prizonier. După această strălucită
victorie, lonițiu se prezenta ca luptător pentru refacerea integrității Imperiului
Bizantin, lonițiu rămâne stăpân pe întreaga Tracie, înlătură pe cruciați din
Salonic, apoi și din Filipopole, și se îndreaptă spre Cavala. La 31 ianuarie 1206,
aproape de Rusa, armata cruciaților se întâlnește cu armata lui lonițiu.
Rezultatul luptei o catastrofă pentru cruciați. Din 120 de cavaleri n-au scăpat
decât 10. De la Rusa, lonițiu se duce la Cavala și după un atac scurt,orașul este
ocupat. Peste tot, pe unde trecea, era încurajat de populația ținuturilor care
luptau pentru înlăturarea cruciaților și spuneau “mai bine cu grecii decât cu noii
asupritori”. Intră în triumf în Panedor, ocupă Heraclea, se apropie de capitală.
Populația Constantinopolului aștepta cu mare bucurie să fie eliberată. Dar
lonițiu, nu se știe de ce, în loc să ocupe Constantinopolul, se retrage. N-avea
încredere în cruciați, dar avea încredere și respect față de Papa. Teoria
pericolului grec, care prin aristocrația imperială și-ar fi luat locul din nou, nu
este plauzibilă. Noi, din contră, considerăm că prin restaurarea autorității
Imperiului Bizantin altul ar fi fost viitorul istoric al romanității răsăritene și al
grecilor 30 .
Papa, văzând victoriile categorice pe care le realiza lonițiu, încurajate
și de greci, la care poate nu se aștepta, îi scrise lui lonițiu să fie atent în
acțiunile pe care le întreprinde ca nu cumva să fie, până la urmă, atacat din
două părți: de o parte cruciații, iar de alta Regatul maghiar. De aceea ar fi bine
să colaboreze cu cruciații; Vis pe care-1 avea Papa de la început, ca și lonițiu
dealtfel. La fel ceruse și grecilor să colaboreze cu cruciații. lonițiu a răspuns că
el și-a oferit serviciile cruciaților, în lupta împotriva uzurpatorilor
imperiului,dar a fost refuzat cu aroganță și dispreț. Grecii au observat că lonițiu
ocupă tot imperiul, iar ei sunt lăsați stăpâni
113 numai în regatul lor, în Grecia. lonițiu n-a ocupat Constantinopolul, la
îndemnul lor, când momentul era favorabil, de aceea erau supărați pe el, era
periclitată tendința lor de a conduce imperiul hegemonie. Astfel au hotărât să se
alăture cruciaților. Grecii din Constantinopol propun crucialilor o luptă comună
împotriva lui lonițiu. Propunerea a fost acceptată cu bucurie de către
cruciați,văzând că scapă de răzbunarea grecilor 31 .
în 20 august 1206, se declară împărat Henric. în acest timp Teodor
Lascăr, care a înființat un imperiu în Anatolia, propune lui lonițiu o alianță
împotriva cruciaților, pentru a-i ataca din două părți. lonițiu acceptă. La
începutul verii 1207, după ce își organizase armata și se asigură de sprijinul
dacoromânilor valahi din nordul Dunării, de la care primise ajutoare, se
îndreaptă spre Constantinopol. lonițiu cu armata sa se duce spre Adrianopol, iar
unitățiile militare nord dunărene dacoromâne spre Constantinopol. Lăsați
singuri, renunță la asaltarea capitalei. Revin la lonițiu spunându-i că se întorc în