Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
Contele Baldovin de Flandra este declarat împărat, iar marchizul De Montferatse declară regentul Salonicului și Tesaliei. La 16 mai 1204, Baldovin esteîncoronat în biserica Sf. Sofia ca împărat al romanilor. Grecii sunt înlăturați dintoate funcțiile. Acest eveniment corespunde practic cu dispariția ImperiuluiBizantin. După luarea puterii imperiale, cruciații se comportaseră foarte dur culocuitorii orașelor și, din teritoriile ocupate, acaparau toate bogățiile cu violențăși jaf, peste tot tronând teroarea. S-a văzut cum, prin acțiunile lor, cruciații nuurmăreau eliberarea ținuturilor sfinte sau înlăturarea uzurpatorilor greci ci, maimult, ocuparea Imperiului Bizantin. lonițiu își vedea în pericol opera creată cuatâta luptă. El socotea pe greci vinovați de uzurparea imperiului lui Constantincel Mare prin acapararea conducerii absolute. Grecii acționau din 1054 pentruatingerea scopului lor prin reforme administrative, biserică și preoți, urmărindmarginalizarea nobilimii și aristocrației autohtone, supunerea neamurilortracoromane- valahice, bulgare și alte populații. lonițiu, care la început eraalături de cruciadă și voia s-o ajute pentru cucerirea pământului sfânt, s-a trezitcu noi uzurpatori, care distrugeau totul din temelie, care nu aveau nici o lege,urmărind acapararea bogățiilor imperiului printr-o teroare militară. Pe de altăparte și grecii văzuseră că au greșit fundamental. Dușmanii nu erau valahii,romanitatea răsăriteană și bulgarii, ci cruciații care demolaseră structura statalăși distrugeau violent civilizația tracoromană și greacă, cultura și civilizațiaromanității răsăritene 29 .Aristocrația greacă, refugiată la Adrianopol, trimite în secret mesagerilui loniță, asigurându-1 de supunere numai să promită că-i va ajuta și-i va apăraîmpotriva cruciaților care vor să ocupe tot imperiul. lonițiu le răspunde să nuaibă nici o teamă că este gata să le dea ajutor. încurajați, de această asigurare,locuitorii Traciei, îndemnați de greci, s-au răsculat contra cruciaților,declarându-se independenți. împăratul cruciat Baldovin, în fruntea unei armateși cu 140 de cavaleri, s-a dus la Adrianopol să pedepsească pe răsculați. Dar pezidurile și turnurile orașului falfâiau steagurile lui lonițiu. Venise și dogeleVeneției, Dandolo, cu cruciații săi, ca să sprijine asediul început de împărat.lonițiu, aflând de această112 acțiune întreprinsă de cruciați, pomi în grabă cu o armată naționalăautohtonă formată din valahi (dacoromâni și aromâni) și bulgari, dar și oarmată de 14.000 ostași, formată din valahi nord dunăreni, sosiți în ajutorul luiloniță din Țările dacoromâne de peste Dunăre. Țările de la nordul Dunării îșipăstrau independența din timpul împăraților Aurelian, Galeriu, Constantin celMare și Justinian. Ajutoarele militare trimise romanității de la sudul Dunăriidemonstrează colaborarea strânsă în toate etapele istorice. lonițiu, cu steagul Sf.Petru în frunte, desfășoară oastea și începe lupta. Rezultatul a fost dezastruos
pentru cruciați. împăratul Baldovin a căzut prizonier. După această strălucităvictorie, lonițiu se prezenta ca luptător pentru refacerea integrității ImperiuluiBizantin, lonițiu rămâne stăpân pe întreaga Tracie, înlătură pe cruciați dinSalonic, apoi și din Filipopole, și se îndreaptă spre Cavala. La 31 ianuarie 1206,aproape de Rusa, armata cruciaților se întâlnește cu armata lui lonițiu.Rezultatul luptei o catastrofă pentru cruciați. Din 120 de cavaleri n-au scăpatdecât 10. De la Rusa, lonițiu se duce la Cavala și după un atac scurt,orașul esteocupat. Peste tot, pe unde trecea, era încurajat de populația ținuturilor careluptau pentru înlăturarea cruciaților și spuneau “mai bine cu grecii decât cu noiiasupritori”. Intră în triumf în Panedor, ocupă Heraclea, se apropie de capitală.Populația Constantinopolului aștepta cu mare bucurie să fie eliberată. Darlonițiu, nu se știe de ce, în loc să ocupe Constantinopolul, se retrage. N-aveaîncredere în cruciați, dar avea încredere și respect față de Papa. Teoriapericolului grec, care prin aristocrația imperială și-ar fi luat locul din nou, nueste plauzibilă. Noi, din contră, considerăm că prin restaurarea autoritățiiImperiului Bizantin altul ar fi fost viitorul istoric al romanității răsăritene și algrecilor 30 .Papa, văzând victoriile categorice pe care le realiza lonițiu, încurajateși de greci, la care poate nu se aștepta, îi scrise lui lonițiu să fie atent înacțiunile pe care le întreprinde ca nu cumva să fie, până la urmă, atacat dindouă părți: de o parte cruciații, iar de alta Regatul maghiar. De aceea ar fi binesă colaboreze cu cruciații; Vis pe care-1 avea Papa de la început, ca și lonițiudealtfel. La fel ceruse și grecilor să colaboreze cu cruciații. lonițiu a răspuns căel și-a oferit serviciile cruciaților, în lupta împotriva uzurpatorilorimperiului,dar a fost refuzat cu aroganță și dispreț. Grecii au observat că lonițiuocupă tot imperiul, iar ei sunt lăsați stăpâni113 numai în regatul lor, în Grecia. lonițiu n-a ocupat Constantinopolul, laîndemnul lor, când momentul era favorabil, de aceea erau supărați pe el, erapericlitată tendința lor de a conduce imperiul hegemonie. Astfel au hotărât să sealăture cruciaților. Grecii din Constantinopol propun crucialilor o luptă comunăîmpotriva lui lonițiu. Propunerea a fost acceptată cu bucurie de cătrecruciați,văzând că scapă de răzbunarea grecilor 31 .în 20 august 1206, se declară împărat Henric. în acest timp TeodorLascăr, care a înființat un imperiu în Anatolia, propune lui lonițiu o alianțăîmpotriva cruciaților, pentru a-i ataca din două părți. lonițiu acceptă. Laînceputul verii 1207, după ce își organizase armata și se asigură de sprijinuldacoromânilor valahi din nordul Dunării, de la care primise ajutoare, seîndreaptă spre Constantinopol. lonițiu cu armata sa se duce spre Adrianopol, iarunitățiile militare nord dunărene dacoromâne spre Constantinopol. Lăsațisinguri, renunță la asaltarea capitalei. Revin la lonițiu spunându-i că se întorc în
- Page 57 and 58: Fig. 20. Hartă ce reprezintă prin
- Page 59 and 60: asigurat numai printr-o alianță c
- Page 61 and 62: moare pe neașteptate 108 .2.28. Di
- Page 63 and 64: morale erau păstrate de către o c
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71 and 72: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99 and 100: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 101 and 102: Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă d
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 111 and 112: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 113 and 114: păstori și meșteșugari în prel
- Page 115 and 116: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 117 and 118: Fig. 32. Grup de bărbați aromâni
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
- Page 123 and 124: 128Imperiului Habsburgic. Statul ma
- Page 125 and 126: Cercetarea de față pornește de l
- Page 127 and 128: Jopitar, Fr. Diez, P. J. Safarik, H
- Page 129 and 130: 4. 4. Inscripții autohtoneîn etap
- Page 131 and 132: “Din discuțiile de mai sus rezul
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
- Page 151 and 152: Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia
- Page 153 and 154: la oricare dintre limbile indoeurop
- Page 155 and 156: păstrat în Muzeul din Sofia. A fo
- Page 157 and 158: vedere al reprezentării ei grafice
pentru cruciați. împăratul Baldovin a căzut prizonier. După această strălucită
victorie, lonițiu se prezenta ca luptător pentru refacerea integrității Imperiului
Bizantin, lonițiu rămâne stăpân pe întreaga Tracie, înlătură pe cruciați din
Salonic, apoi și din Filipopole, și se îndreaptă spre Cavala. La 31 ianuarie 1206,
aproape de Rusa, armata cruciaților se întâlnește cu armata lui lonițiu.
Rezultatul luptei o catastrofă pentru cruciați. Din 120 de cavaleri n-au scăpat
decât 10. De la Rusa, lonițiu se duce la Cavala și după un atac scurt,orașul este
ocupat. Peste tot, pe unde trecea, era încurajat de populația ținuturilor care
luptau pentru înlăturarea cruciaților și spuneau “mai bine cu grecii decât cu noii
asupritori”. Intră în triumf în Panedor, ocupă Heraclea, se apropie de capitală.
Populația Constantinopolului aștepta cu mare bucurie să fie eliberată. Dar
lonițiu, nu se știe de ce, în loc să ocupe Constantinopolul, se retrage. N-avea
încredere în cruciați, dar avea încredere și respect față de Papa. Teoria
pericolului grec, care prin aristocrația imperială și-ar fi luat locul din nou, nu
este plauzibilă. Noi, din contră, considerăm că prin restaurarea autorității
Imperiului Bizantin altul ar fi fost viitorul istoric al romanității răsăritene și al
grecilor 30 .
Papa, văzând victoriile categorice pe care le realiza lonițiu, încurajate
și de greci, la care poate nu se aștepta, îi scrise lui lonițiu să fie atent în
acțiunile pe care le întreprinde ca nu cumva să fie, până la urmă, atacat din
două părți: de o parte cruciații, iar de alta Regatul maghiar. De aceea ar fi bine
să colaboreze cu cruciații; Vis pe care-1 avea Papa de la început, ca și lonițiu
dealtfel. La fel ceruse și grecilor să colaboreze cu cruciații. lonițiu a răspuns că
el și-a oferit serviciile cruciaților, în lupta împotriva uzurpatorilor
imperiului,dar a fost refuzat cu aroganță și dispreț. Grecii au observat că lonițiu
ocupă tot imperiul, iar ei sunt lăsați stăpâni
113 numai în regatul lor, în Grecia. lonițiu n-a ocupat Constantinopolul, la
îndemnul lor, când momentul era favorabil, de aceea erau supărați pe el, era
periclitată tendința lor de a conduce imperiul hegemonie. Astfel au hotărât să se
alăture cruciaților. Grecii din Constantinopol propun crucialilor o luptă comună
împotriva lui lonițiu. Propunerea a fost acceptată cu bucurie de către
cruciați,văzând că scapă de răzbunarea grecilor 31 .
în 20 august 1206, se declară împărat Henric. în acest timp Teodor
Lascăr, care a înființat un imperiu în Anatolia, propune lui lonițiu o alianță
împotriva cruciaților, pentru a-i ataca din două părți. lonițiu acceptă. La
începutul verii 1207, după ce își organizase armata și se asigură de sprijinul
dacoromânilor valahi din nordul Dunării, de la care primise ajutoare, se
îndreaptă spre Constantinopol. lonițiu cu armata sa se duce spre Adrianopol, iar
unitățiile militare nord dunărene dacoromâne spre Constantinopol. Lăsați
singuri, renunță la asaltarea capitalei. Revin la lonițiu spunându-i că se întorc în