Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

28.03.2024 Views

Contele Baldovin de Flandra este declarat împărat, iar marchizul De Montferatse declară regentul Salonicului și Tesaliei. La 16 mai 1204, Baldovin esteîncoronat în biserica Sf. Sofia ca împărat al romanilor. Grecii sunt înlăturați dintoate funcțiile. Acest eveniment corespunde practic cu dispariția ImperiuluiBizantin. După luarea puterii imperiale, cruciații se comportaseră foarte dur culocuitorii orașelor și, din teritoriile ocupate, acaparau toate bogățiile cu violențăși jaf, peste tot tronând teroarea. S-a văzut cum, prin acțiunile lor, cruciații nuurmăreau eliberarea ținuturilor sfinte sau înlăturarea uzurpatorilor greci ci, maimult, ocuparea Imperiului Bizantin. lonițiu își vedea în pericol opera creată cuatâta luptă. El socotea pe greci vinovați de uzurparea imperiului lui Constantincel Mare prin acapararea conducerii absolute. Grecii acționau din 1054 pentruatingerea scopului lor prin reforme administrative, biserică și preoți, urmărindmarginalizarea nobilimii și aristocrației autohtone, supunerea neamurilortracoromane- valahice, bulgare și alte populații. lonițiu, care la început eraalături de cruciadă și voia s-o ajute pentru cucerirea pământului sfânt, s-a trezitcu noi uzurpatori, care distrugeau totul din temelie, care nu aveau nici o lege,urmărind acapararea bogățiilor imperiului printr-o teroare militară. Pe de altăparte și grecii văzuseră că au greșit fundamental. Dușmanii nu erau valahii,romanitatea răsăriteană și bulgarii, ci cruciații care demolaseră structura statalăși distrugeau violent civilizația tracoromană și greacă, cultura și civilizațiaromanității răsăritene 29 .Aristocrația greacă, refugiată la Adrianopol, trimite în secret mesagerilui loniță, asigurându-1 de supunere numai să promită că-i va ajuta și-i va apăraîmpotriva cruciaților care vor să ocupe tot imperiul. lonițiu le răspunde să nuaibă nici o teamă că este gata să le dea ajutor. încurajați, de această asigurare,locuitorii Traciei, îndemnați de greci, s-au răsculat contra cruciaților,declarându-se independenți. împăratul cruciat Baldovin, în fruntea unei armateși cu 140 de cavaleri, s-a dus la Adrianopol să pedepsească pe răsculați. Dar pezidurile și turnurile orașului falfâiau steagurile lui lonițiu. Venise și dogeleVeneției, Dandolo, cu cruciații săi, ca să sprijine asediul început de împărat.lonițiu, aflând de această112 acțiune întreprinsă de cruciați, pomi în grabă cu o armată naționalăautohtonă formată din valahi (dacoromâni și aromâni) și bulgari, dar și oarmată de 14.000 ostași, formată din valahi nord dunăreni, sosiți în ajutorul luiloniță din Țările dacoromâne de peste Dunăre. Țările de la nordul Dunării îșipăstrau independența din timpul împăraților Aurelian, Galeriu, Constantin celMare și Justinian. Ajutoarele militare trimise romanității de la sudul Dunăriidemonstrează colaborarea strânsă în toate etapele istorice. lonițiu, cu steagul Sf.Petru în frunte, desfășoară oastea și începe lupta. Rezultatul a fost dezastruos

pentru cruciați. împăratul Baldovin a căzut prizonier. După această strălucităvictorie, lonițiu se prezenta ca luptător pentru refacerea integrității ImperiuluiBizantin, lonițiu rămâne stăpân pe întreaga Tracie, înlătură pe cruciați dinSalonic, apoi și din Filipopole, și se îndreaptă spre Cavala. La 31 ianuarie 1206,aproape de Rusa, armata cruciaților se întâlnește cu armata lui lonițiu.Rezultatul luptei o catastrofă pentru cruciați. Din 120 de cavaleri n-au scăpatdecât 10. De la Rusa, lonițiu se duce la Cavala și după un atac scurt,orașul esteocupat. Peste tot, pe unde trecea, era încurajat de populația ținuturilor careluptau pentru înlăturarea cruciaților și spuneau “mai bine cu grecii decât cu noiiasupritori”. Intră în triumf în Panedor, ocupă Heraclea, se apropie de capitală.Populația Constantinopolului aștepta cu mare bucurie să fie eliberată. Darlonițiu, nu se știe de ce, în loc să ocupe Constantinopolul, se retrage. N-aveaîncredere în cruciați, dar avea încredere și respect față de Papa. Teoriapericolului grec, care prin aristocrația imperială și-ar fi luat locul din nou, nueste plauzibilă. Noi, din contră, considerăm că prin restaurarea autoritățiiImperiului Bizantin altul ar fi fost viitorul istoric al romanității răsăritene și algrecilor 30 .Papa, văzând victoriile categorice pe care le realiza lonițiu, încurajateși de greci, la care poate nu se aștepta, îi scrise lui lonițiu să fie atent înacțiunile pe care le întreprinde ca nu cumva să fie, până la urmă, atacat dindouă părți: de o parte cruciații, iar de alta Regatul maghiar. De aceea ar fi binesă colaboreze cu cruciații; Vis pe care-1 avea Papa de la început, ca și lonițiudealtfel. La fel ceruse și grecilor să colaboreze cu cruciații. lonițiu a răspuns căel și-a oferit serviciile cruciaților, în lupta împotriva uzurpatorilorimperiului,dar a fost refuzat cu aroganță și dispreț. Grecii au observat că lonițiuocupă tot imperiul, iar ei sunt lăsați stăpâni113 numai în regatul lor, în Grecia. lonițiu n-a ocupat Constantinopolul, laîndemnul lor, când momentul era favorabil, de aceea erau supărați pe el, erapericlitată tendința lor de a conduce imperiul hegemonie. Astfel au hotărât să sealăture cruciaților. Grecii din Constantinopol propun crucialilor o luptă comunăîmpotriva lui lonițiu. Propunerea a fost acceptată cu bucurie de cătrecruciați,văzând că scapă de răzbunarea grecilor 31 .în 20 august 1206, se declară împărat Henric. în acest timp TeodorLascăr, care a înființat un imperiu în Anatolia, propune lui lonițiu o alianțăîmpotriva cruciaților, pentru a-i ataca din două părți. lonițiu acceptă. Laînceputul verii 1207, după ce își organizase armata și se asigură de sprijinuldacoromânilor valahi din nordul Dunării, de la care primise ajutoare, seîndreaptă spre Constantinopol. lonițiu cu armata sa se duce spre Adrianopol, iarunitățiile militare nord dunărene dacoromâne spre Constantinopol. Lăsațisinguri, renunță la asaltarea capitalei. Revin la lonițiu spunându-i că se întorc în

pentru cruciați. împăratul Baldovin a căzut prizonier. După această strălucită

victorie, lonițiu se prezenta ca luptător pentru refacerea integrității Imperiului

Bizantin, lonițiu rămâne stăpân pe întreaga Tracie, înlătură pe cruciați din

Salonic, apoi și din Filipopole, și se îndreaptă spre Cavala. La 31 ianuarie 1206,

aproape de Rusa, armata cruciaților se întâlnește cu armata lui lonițiu.

Rezultatul luptei o catastrofă pentru cruciați. Din 120 de cavaleri n-au scăpat

decât 10. De la Rusa, lonițiu se duce la Cavala și după un atac scurt,orașul este

ocupat. Peste tot, pe unde trecea, era încurajat de populația ținuturilor care

luptau pentru înlăturarea cruciaților și spuneau “mai bine cu grecii decât cu noii

asupritori”. Intră în triumf în Panedor, ocupă Heraclea, se apropie de capitală.

Populația Constantinopolului aștepta cu mare bucurie să fie eliberată. Dar

lonițiu, nu se știe de ce, în loc să ocupe Constantinopolul, se retrage. N-avea

încredere în cruciați, dar avea încredere și respect față de Papa. Teoria

pericolului grec, care prin aristocrația imperială și-ar fi luat locul din nou, nu

este plauzibilă. Noi, din contră, considerăm că prin restaurarea autorității

Imperiului Bizantin altul ar fi fost viitorul istoric al romanității răsăritene și al

grecilor 30 .

Papa, văzând victoriile categorice pe care le realiza lonițiu, încurajate

și de greci, la care poate nu se aștepta, îi scrise lui lonițiu să fie atent în

acțiunile pe care le întreprinde ca nu cumva să fie, până la urmă, atacat din

două părți: de o parte cruciații, iar de alta Regatul maghiar. De aceea ar fi bine

să colaboreze cu cruciații; Vis pe care-1 avea Papa de la început, ca și lonițiu

dealtfel. La fel ceruse și grecilor să colaboreze cu cruciații. lonițiu a răspuns că

el și-a oferit serviciile cruciaților, în lupta împotriva uzurpatorilor

imperiului,dar a fost refuzat cu aroganță și dispreț. Grecii au observat că lonițiu

ocupă tot imperiul, iar ei sunt lăsați stăpâni

113 numai în regatul lor, în Grecia. lonițiu n-a ocupat Constantinopolul, la

îndemnul lor, când momentul era favorabil, de aceea erau supărați pe el, era

periclitată tendința lor de a conduce imperiul hegemonie. Astfel au hotărât să se

alăture cruciaților. Grecii din Constantinopol propun crucialilor o luptă comună

împotriva lui lonițiu. Propunerea a fost acceptată cu bucurie de către

cruciați,văzând că scapă de răzbunarea grecilor 31 .

în 20 august 1206, se declară împărat Henric. în acest timp Teodor

Lascăr, care a înființat un imperiu în Anatolia, propune lui lonițiu o alianță

împotriva cruciaților, pentru a-i ataca din două părți. lonițiu acceptă. La

începutul verii 1207, după ce își organizase armata și se asigură de sprijinul

dacoromânilor valahi din nordul Dunării, de la care primise ajutoare, se

îndreaptă spre Constantinopol. lonițiu cu armata sa se duce spre Adrianopol, iar

unitățiile militare nord dunărene dacoromâne spre Constantinopol. Lăsați

singuri, renunță la asaltarea capitalei. Revin la lonițiu spunându-i că se întorc în

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!