Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

fost prins, orbit și pus în închisoare. Armata lui Asan, după ce destramă oștirea
lăsată de împărat, înaintă până la Scrcs,zdrobind în drum toate trupele de elită.
Li s-au alăturat legiunile formate de autohtoni. Noul împărat, Alexis, trimite lui
Asan și Petru o solie, să încheie pace. S-au propus condiții categorice de
ambele părți. Noul împărat, supărat, trimite o armată numeroasă, sub
conducerea generalului Isac, să-l bată pe Asan. Asan, în fruntea trupelor sale
alcătuite din valahi și bulgari, s-a îndreptat spre Amfipole, în 1196, ca să
înfrunte oastea imperială condusă de greci. Lupta s-a dat între băștinașii
Imperiului Bizantin formați din romanitatea răsăriteană și bulgari, pe de o
parte, iar de cealaltă parte grecii, care au acaparat toate funcțiile imperiale și-au
compromis armonia socială. Aceste lupte au fost înregistrate la Roma ca acțiuni
împotriva schismaticilor greci. De aici,simpatia față de lupta popoarelor
romanității răsăritene împotriva asupririi grecești. Asan repurtează o victorie
categorică împotriva generalului Isac, pe care l-a făcut prizonier, și a fost
glorificat la Târnava de către valahii și bulgarii săi 20 . Dar cade pradă unor
intrigi bine țesute în care este antrenat Ivancu, un nobil din curtea lui Asan.
întâmplarea face ca Ivancu să-l ucidă pe Asan 21 . Ivancu și simpatizanții săi a
ocupat Târnava, dar Petru, care se afla la Preslav, a sosit în grabă și l-a obligat
pe Ivancu să se predea. Ivancu cere ajutor de la Constantinopol, promițând o
supunere totală. împăratul Alexis trimite trupe sub comanda lui Manuel
Camytze. Ajungând însă la poalele munților Hem, ostașii refuză să înainteze.
Erau atacați din toate părțile. Supărat, împăratul s-a pus în fruntea unor trupe de
elită, dar ajunși la poalele Hemului,s-a întâmplat același lucru. Ivancu, fără
sprijinul cerut, părăsește Târnava și fuge la Constantinopol. Petre intră în
capitala Valahiei, Târnava, și ocupă tronul. Dar cade victimă acelorași intrigi
ale căror fire se întindeau până la Constantinopol 22 .
3.4. loanițiu Caloianul (1197-1207) și Cruciada a IV-a
A urmat la domnie fratele mai mic Ion (loniță, lonițiu) care fugise din
Constantinopol, ajutat de nobilii valahi, unde era în zălog pentru un armistițiu
încheiat cu Asan. Imediat ce s-a urcat pe tron, în 1197, se
109
pune în fruntea unei armate vlaho-bulgare și înfrânge trupele imperiale. Armata
imperială era slăbită, trupele erau nemulțumite. Mercenarii tătari, turci, asiatici,
nu mai aveau suportul moral pentru luptă, soldele nu erau plătite și se permitea
jaful 23 .