Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

alcătuia imperiul creștea. în anul 1185, împăratul Isac Anghel pune taxe mari
pe vite, oi, cai etc. Funcționarii care strângeau dările se purtau ca niște zbiri.
Celnicii dacoromâni și macedoarmâni, care posedau turme mari de vite și oi,
trebuiau să plătească sume enorme. Celnicii au ales o delegație în persoana
fraților Petru și Asan, cunoscuți prin noblețea și curajul lor, pentru a exprima
împăratului doleanțele dacoromânilor și macedoaromânilor. Petru și Asan s-au
dus la Kypsela, unde se găsea împăratul la vânătoare. Au cerut doar două
schimbări (n-au vrut să forțeze lucrurile):
1. să nu se facă deosebire în armată între băștinași și greci, să fie înrolați
în aceleași legiuni;
2. să se cedeze valahilor și bulgarilor
un loc, în munții Hemului, pe care
să-1 administreze singuri, fără intermediari
și funcționari imperiali, și să fie supus
direct Constantinopolului.
împăratul n-a dat nici o atenție
cererilor. Asan, cuprins de mânie, a spus în
limba lui natală dacoromână, o vorbă
necuvincioasă. Unchiul împăratului, Ion,
care era de față, a pus un soldat să- 1
pălmuiască pe delegatul Celnicilor 19 ’.
întorcându-se acasă, la Târnava,
orașul lor natal, frații Petru și Asan au
organizat răscoala și lupta împotriva
nedreptăților sociale. Un mare număr de
nobili, păstori, țărani și meșteșugari valahi
și bulgari s-au alăturat îndemnurilor lor. Au
urmat mai multe confruntări cu trupele
imperiale, între anii 1186-1194, când erau
mereu zdrobite de către armata lui Petre și
Asan 19b . în luna martie 1194, împăratul
pomi personal în fruntea unei armatei
grandioase împotriva lor, cu gândul să-i
nimicească. Dar după plecarea lui din
Fig. 27. Celnicul Zega
108
(după I. Nenițescu). Constantinopol, fratele împăratului, Alexis,
s-a proclamat împărat. Când a primit
vestea, împăratul Isac a lăsat trupele și s-a dus imediat la Constantinopol, dar a