Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

tracice 11 .
De aceea, atât popoarele tracice din sudul Dunării traco-macedoncnc,cât
și cele din nordul fluviului scito-geto-dacice erau considerate valahice,
adică tracice, întocmai ca și rușii, ucrainenii, slovacii, croații, sârbii, slovenii
etc., care, vorbind limbi asemănătoare, sunt numite popoare slavice.
Grecii foloseau etnonimul vlah, pentru a identifica un popor tracic,
până în secolul al XLX-lea, legat de romanitatea răsăriteană. Prin acest
semantism dat romanității răsăritene se identificau tracoromanii 12 .
Mărturii istorice, arheologice și lingvistice dovedesc că existența
tracilor în Tracia și Macedonia este tot atât de veche ca și a scito-geto- dacilor
la nord de Dunăre, după VI. Georgiev,cel puțin din neolitic. Din secolul al V-
leaî.e.n., după războiul Peloponezian, Macedonia s-a separat de Tracia. După
aceea Macedonia s-a manifestat profund monarhic, un stat organizat din punct
de vedere economic, social, politic și militar 13 . Dintre regii mai însemnați, din
dinastia Argeazilor (sec. VII-III î.e.n.), amintim: Perdicas I (sec. VII î.e.n.)
întemeietorul dinastiei; Alexandru II (370-359); Filip II (359-336) când
Macedonia devine puterea hegemonică asupra vecinilor și a cetăților grecești;
Alexandru III cel Mare (336-323) cel mai important și strălucit monarh
conducător al statului și poporului macedonean; Alexandru IV, urmașul lui
Alexandru cel Mare, a cărui moarte marchează sfârșitul dinastiei argeazilor și
începutul dinastiei antigonizilor 14 . In timpul domniei lui Filip V (221- 179) s-a
declanșat conflictul dintre Macedonia și Roma, datorită expansiunii romane. în
cel de-al treilea război macedonean, 171-168, Perseu este înfrânt de către
romani 15 .
3.2. Expansiunea romană în Peninsula Balcanică
La sosirea romanilor în Balcani, sfârșitul secolului HI și începutul
secolului II î.e.n., Tracia și Macedonia erau statele cele mai civilizate și bogate,
după ele urmau Epirul și Tesalia. Romanii au găsit aici popoarele
106 tracice cu o cultură spirituală și materială veche, statornică, state bine
organizate cu orașe și comune impunătoare și prospere. Aceste popoare și-au
păstrat civilizația materială și spirituală în cadrul Imperiului Roman,
menținându-și tradițiile, preocupările și limba. Ele au devenit o forță motrice,
regeneratoare, plină de vitalitate în perioada Imperiului Bizantin. Autohtonii au
contribuit la consolidarea economică a imperiului, asigurând aprovizionarea nu
numai a populației urbane, ci și a armatei cu produse agroalimentare și
meșteșugărești. Fiind buni organizatori și întreprinzători, ca și pe vremea lui
Alexandru cel Mare, băștinașii efectuau toate transporturile civile și militare,