Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă din timpurile cele mai vechi, înaintea erei noastre,
peste tot unde au trăit neamurile tracice purtau numele de pelasgi, belași,
valachi etc. 6 Aceste nume au fost găsite și de romani în timpul expansiunii lor
în centrul,
104 estul și sud-estul Europei. Romanii au dat aici de daci, geți, sciți, mesi,
besi, odrisi, tribali, traci, dardani, illiri, macedoneni, tesalieni, epiroți etc. trăind
de mii de ani pe teritoriile lor tradiționale cu o civilizație, cultură și limbă
asemănătoare. Aceste neamuri tracice aduceau cu ele, din negura vremurilor,
un nume generic, ei numindu-se belași, balachi, valachi, vlahi, vlași etc. 7 . în
cadrul Imperiului Roman și cel Bizantin popoarele valahice Și-au păstrat și
afirmat cultura și civilizația pe aceleași teritorii arhaice, păstrându-și numele și
limba. lordanes (sec. VI), vorbind de istoria geților, amintește de legile lor
strămoșești “pe care le au scrise până în zilele noastre și le numesc Leges
Bellagines”, adică legile Belagilor, Vlahilor (Bellagi+suf. -nes) 8 . Aceste Legi
străbune, din timpul lui Deceneu, se regăsesc în “Lex antiqua Vlachorum”
semnalată în Banat (1478); în Țara Făgărașului (1508); Ungaria (1493); în
Serbia (Zakon Blahom “legea românilor”, 1348); Polonia (Jus Valachicum,
1560); în Moravia și Silezia (Jus Valachicum); în Cehia (Vlasske pravo) etc 9 .
Au fost păstrate nu numai legile, ci și numele teritoriilor pe care locuiau
neamurile tracoromanice. Astfel, Țara Banatului, Țara Ardealului, Țara
Muntenească, Țara Moldovei, Bucovinei și Basarabiei toate aveau și apelativul
de Țară valahă. Pannonia era o Valahie, “Pannonia bellaces”. Târgoviște era
capitala Valahiei (Targoviscus, metropolis Valachorum), Ardealul era Valachia
maior. Ducele Romuc din Țara Valahă (Walachenland) vine la curtea lui Atila
cu 700 de valahi (Cântecul Nibelungilor). Tracia, în Evul Mediu timpuriu,
purta numele de Valahia, populația era numită de către administrația bizantină
valahi. Cronica din Dioclea (1160-1170) arată asimilarea vlahilor de către noii
sosiți, provincia era o Valahie și locuită de vlași. Tesalia era numită Marea
Vlahie (Megalo Vlahid), Epirul se numea Ano-Vlahia, Albania era o Valahie,
pe la 1348 în Croația era o Valahie Mică, iar în Serbia, în Evul Mediu, regiunea
Rașca purta numele de Staro Vlaska (Vlahia veche), Vlasca era o parte din
Moravia, Valea Timocului 10 . In izvoare găsim pe vlahii timoceni, rinhini,
severini, strimoni etc., iar astăzi găsim o populație ce trăiește în Croația,
Bosnia, Muntenegru, Serbia, Grecia, Bulgaria, și care poartă numele de vlași,
valahi. Ei vorbesc o limbă populară românească ca și cei de pe malul stâng al
Dunării ce poartă și ei numele de valahi. în timpul lui Manuel Comnenul, în
campania antimaghiară, 1167, din sudul Dunării, forța militară era bizantinovalahă.
Anna Comena
105 numea vlahi popoarele de sorginte tracică. Se mai pot prezenta sute de
exemple din care rezultă că peste tot, unde în antichitate, înaintea Imperiului
Roman, trăiau popoarele tracice s-a păstrat până în zilele noastre numele etnic
generic de pelași, velași, valachi, vlași, belași, blaci etc., purtat de neamurile