Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
(sec. I e.n.),în istoria lui Alexandru cel Mare Macedoneanul, îl prezintă peacesta ca pe un apărător al tradițiilor și limbii strămoșești macedonene. Plutarh(40-120 e.n.), contemporan cu războaiele daco-romane, în Viețile paralele,evidențiază dragostea lui103Fig. 26. Macedonia, sec V î. e. n. (dupăN. P. Vaidomir).Alexandru cel Mare față de țăranu l-luptător macedonean, având încredere înostașii macedoneni și nu în mercenarii greci, care pur și simplu îl sabotau cândputeau. Tit Liviu (59 î.e.n.-17 e.n.) aduce informații prețioase despremacedoneni în Istoria Romană iar Arian (95-175 e.n.), în opera sa Anabasis(istorie în șapte cărți), prezintă imaginea eroică a lui Alexandru cel Mare. Aicigăsim informații prețioase asupra expediției macedonene din 335 împotrivageților din nordul Dunării 3 .La poposirea lor în Peninsula Balcanică (secolele XIX-XVIII î.e.n ),grecii numeau popoarele tracice găsite aici arimini, aramei, armini etc. sau cunumele generic Pelasgi (Pelași). Lingviștii și istoricii, în majoritatea lor, sunt deacord că din acest etnonim generic tracic derivă numele vechi, păstrat până azi,de Valași, Vlași, Valachi, Valahi, Valah, Vlachi, Blachi etc., pe care l-aupăstrat popoarele tracice, ca nume generic, în toate teritoriile lor istorice 4 .Tomaschek, părintele tracologiei, arată că tracii erau cunoscuți cu numele
Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă din timpurile cele mai vechi, înaintea erei noastre,peste tot unde au trăit neamurile tracice purtau numele de pelasgi, belași,valachi etc. 6 Aceste nume au fost găsite și de romani în timpul expansiunii lorîn centrul,104 estul și sud-estul Europei. Romanii au dat aici de daci, geți, sciți, mesi,besi, odrisi, tribali, traci, dardani, illiri, macedoneni, tesalieni, epiroți etc. trăindde mii de ani pe teritoriile lor tradiționale cu o civilizație, cultură și limbăasemănătoare. Aceste neamuri tracice aduceau cu ele, din negura vremurilor,un nume generic, ei numindu-se belași, balachi, valachi, vlahi, vlași etc. 7 . încadrul Imperiului Roman și cel Bizantin popoarele valahice Și-au păstrat șiafirmat cultura și civilizația pe aceleași teritorii arhaice, păstrându-și numele șilimba. lordanes (sec. VI), vorbind de istoria geților, amintește de legile lorstrămoșești “pe care le au scrise până în zilele noastre și le numesc LegesBellagines”, adică legile Belagilor, Vlahilor (Bellagi+suf. -nes) 8 . Aceste Legistrăbune, din timpul lui Deceneu, se regăsesc în “Lex antiqua Vlachorum”semnalată în Banat (1478); în Țara Făgărașului (1508); Ungaria (1493); înSerbia (Zakon Blahom “legea românilor”, 1348); Polonia (Jus Valachicum,1560); în Moravia și Silezia (Jus Valachicum); în Cehia (Vlasske pravo) etc 9 .Au fost păstrate nu numai legile, ci și numele teritoriilor pe care locuiauneamurile tracoromanice. Astfel, Țara Banatului, Țara Ardealului, ȚaraMuntenească, Țara Moldovei, Bucovinei și Basarabiei toate aveau și apelativulde Țară valahă. Pannonia era o Valahie, “Pannonia bellaces”. Târgoviște eracapitala Valahiei (Targoviscus, metropolis Valachorum), Ardealul era Valachiamaior. Ducele Romuc din Țara Valahă (Walachenland) vine la curtea lui Atilacu 700 de valahi (Cântecul Nibelungilor). Tracia, în Evul Mediu timpuriu,purta numele de Valahia, populația era numită de către administrația bizantinăvalahi. Cronica din Dioclea (1160-1170) arată asimilarea vlahilor de către noiisosiți, provincia era o Valahie și locuită de vlași. Tesalia era numită MareaVlahie (Megalo Vlahid), Epirul se numea Ano-Vlahia, Albania era o Valahie,pe la 1348 în Croația era o Valahie Mică, iar în Serbia, în Evul Mediu, regiuneaRașca purta numele de Staro Vlaska (Vlahia veche), Vlasca era o parte dinMoravia, Valea Timocului 10 . In izvoare găsim pe vlahii timoceni, rinhini,severini, strimoni etc., iar astăzi găsim o populație ce trăiește în Croația,Bosnia, Muntenegru, Serbia, Grecia, Bulgaria, și care poartă numele de vlași,valahi. Ei vorbesc o limbă populară românească ca și cei de pe malul stâng alDunării ce poartă și ei numele de valahi. în timpul lui Manuel Comnenul, încampania antimaghiară, 1167, din sudul Dunării, forța militară era bizantinovalahă.Anna Comena105 numea vlahi popoarele de sorginte tracică. Se mai pot prezenta sute deexemple din care rezultă că peste tot, unde în antichitate, înaintea ImperiuluiRoman, trăiau popoarele tracice s-a păstrat până în zilele noastre numele etnicgeneric de pelași, velași, valachi, vlași, belași, blaci etc., purtat de neamurile
- Page 49 and 50: dacilor 63 . Statul format din prov
- Page 51 and 52: Dar generalii care conduceau trupel
- Page 53 and 54: Fig. 19. Imperiul Roman, Dacia Rega
- Page 55 and 56: tendențios de către unele cercuri
- Page 57 and 58: Fig. 20. Hartă ce reprezintă prin
- Page 59 and 60: asigurat numai printr-o alianță c
- Page 61 and 62: moare pe neașteptate 108 .2.28. Di
- Page 63 and 64: morale erau păstrate de către o c
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71 and 72: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107 and 108: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 109 and 110: pentru cruciați. împăratul Baldo
- Page 111 and 112: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 113 and 114: păstori și meșteșugari în prel
- Page 115 and 116: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 117 and 118: Fig. 32. Grup de bărbați aromâni
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
- Page 123 and 124: 128Imperiului Habsburgic. Statul ma
- Page 125 and 126: Cercetarea de față pornește de l
- Page 127 and 128: Jopitar, Fr. Diez, P. J. Safarik, H
- Page 129 and 130: 4. 4. Inscripții autohtoneîn etap
- Page 131 and 132: “Din discuțiile de mai sus rezul
- Page 133 and 134: Sr.eenn cu val.fonetică ! 1 i 3 ..
- Page 135 and 136: demonstrează că dacii din partea
- Page 137 and 138: Peninsula Balcanică, Insulele Măr
- Page 139 and 140: 4.4.12. Pe insula Lemnos (Lemnu) s-
- Page 141 and 142: 1. /\A£AEIEAAEAERIAAKATPOSOEBArOZE
- Page 143 and 144: brosloveni, jud. Olt) pe o cărămi
- Page 145 and 146: 4.5. Sintetizarea unor concluziiîn
- Page 147 and 148: istorică importantă care va răm
- Page 149 and 150: estul și sud-estul Europei, susți
(sec. I e.n.),în istoria lui Alexandru cel Mare Macedoneanul, îl prezintă pe
acesta ca pe un apărător al tradițiilor și limbii strămoșești macedonene. Plutarh
(40-120 e.n.), contemporan cu războaiele daco-romane, în Viețile paralele,
evidențiază dragostea lui
103
Fig. 26. Macedonia, sec V î. e. n. (dupăN. P. Vaidomir).
Alexandru cel Mare față de țăranu l-luptător macedonean, având încredere în
ostașii macedoneni și nu în mercenarii greci, care pur și simplu îl sabotau când
puteau. Tit Liviu (59 î.e.n.-17 e.n.) aduce informații prețioase despre
macedoneni în Istoria Romană iar Arian (95-175 e.n.), în opera sa Anabasis
(istorie în șapte cărți), prezintă imaginea eroică a lui Alexandru cel Mare. Aici
găsim informații prețioase asupra expediției macedonene din 335 împotriva
geților din nordul Dunării 3 .
La poposirea lor în Peninsula Balcanică (secolele XIX-XVIII î.e.n ),
grecii numeau popoarele tracice găsite aici arimini, aramei, armini etc. sau cu
numele generic Pelasgi (Pelași). Lingviștii și istoricii, în majoritatea lor, sunt de
acord că din acest etnonim generic tracic derivă numele vechi, păstrat până azi,
de Valași, Vlași, Valachi, Valahi, Valah, Vlachi, Blachi etc., pe care l-au
păstrat popoarele tracice, ca nume generic, în toate teritoriile lor istorice 4 .
Tomaschek, părintele tracologiei, arată că tracii erau cunoscuți cu numele
Change language