anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Restrângerea Eului 85
rului, rezultatul acestei libertati de alegere în astfel de cazuri nu va duce
la înflorirea personalitatii ci la saracirea Eului.
Astfel de masuri defensive împotriva neplacerii reale si pericolului,
precum în cele trei cazuri cu care am ilustrat acest capitol, reprezinta
profilaxia Eului împotriva nevrozei - cu riscul pe care il presupune.
Pentru a evita suferinta, el contracareaza dezvoltarea angoasei si se
deformeaza el însusi. lvfaimult, masurile de aparare pe care le adopta
Eul- fie sub forma refugiului în domeniul intelectual dupa fuga de o
activitate fizica, fie ca eforturi ale unei femei de a fi pe picior de egalitate
cu barbatul, fie ca restrângere a activitatii la interactiuni numai cu
persoane mai slabe decât subiectul însusi - sunt expuse mai târziu la
tot felul de atacuri venite din exterior. Individul poate fi constrâns sa
îsi schimbe modul de yiata în urma unei catastrofe precum pierderea
unei fiinte dragi, boala, saracie sau razboi si astfel Eul este pus din nou
în fata unor situatii angoasante primitive. Pierderea protectiei contra
angoasei poate deveni, la fel ca si frustrarea unor satisfaceri pulsionale
obisnuite, cauza imediata a nevrozei.
Copiii sunt atât de dependenti de cei din jur încât ocaziile pentru formare
nevrozei pot fi oferite sau îndepartate în functie de cei mari. Un
copil care, la o scoala moderna în care nu e constrâns cu nimic, nu
învata ci mai degraba sta si se uita sau deseneaza, va deveni "inhibat"
într-un regim mai strict. Insistenta unor persoane de a impune copilului
o activitate il poate face pe acesta sa o accepte cu resemnare, dar
faptul ca nu poate evita neplacerea îl ya face sa caute în jur noi modalitati
de a o controla. Pe de alta parte, chiar si o inhibitie sau un simptom
dezyoltat pot fi modificate daca se ofera protectie din exterior. O
mama a carei angoasa creste si a carei mândrie e ranita când vede în ce
stare este copilul ei îl va proteja de situatii dezagreabile. Însa aceasta
înseamna ca atitudinea ei este exact aceeasi pe care o are pacientul
fobic fata de atacurile de panica: restrângându-i în mod artificial libertatea
de actiune îi ofera copilului posibilitatea sa fuga si sa evite astfel
suferinta. Acest efort comun al mamei si copilului pentru a-i asigura