anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Restrângerea Eului 83
tige respectul câtorva baieti de vârsta sa. Mai târziu, în analiza, a reiesit
ca refuzul pe care îl suferise din partea baiatului cu acelasi nume ca si
ea a însemnat repetarea unei experiente traumatice din copilaria timpurie.
Ceea ce provoca aceasta restrângere a Eului nu era angoasa sau
sentimentul de culpabilitate, ci, ca si în cazul citat anterior, intensa
neplacere cauzata de o competitie fara succes.
Sa revenim la distinctia dintre inhibitie si restângerea Eului. Pacientul
care sufera de inhibitii nevrotice se apara împotriva traducerii în act
a unei pulsiuni interzise, cu alte cuvinte, împotriva neplacerii provocate
de un pericol din interior. Chiar si atunci când, ca si în fobii, angoasa
si apararea par sa fie legate de lumea externa, se teme de fapt de ceea
ce se întâmpla în interiorul lui. El evita sa mearga pe strada pentru a nu
mai fi expus tentatiilor de alradata. Se fereste din calea animalului fobic
pentru a se proteja nu împotriva animalului însusi, ci împotriva propriilor
tendinte agresive si a consecintelor lor. În restrângerea Eului, pe de
alta parte, impresiile externe dezagreabile din prezent sunt blocate,
deoarece ele pot trezi impresii similare din trecut. Raportându-ne la
comparatia dintre mecanismul refularii si negare am spune ca diferenta
dintre inhibitie si restrângerea Eului este ca, în primul caz, Eul se
apara împotriva propriilor procese interne, pe când în cel de-al doilea
caz el se apara împotriva unor stimuli externi.
Din aceasta distinctie fundamentala reies si alte diferente. În spatele
oricarei activitati inhibate nevrotic sta o dorinta pulsionala. Obstinatia
cu care fiecare pulsiune din Sine tinde sa îsi atinga scopul transforma
procesul simplu al inhibitiei în simptom nevrotic, ceea ce reprezinta un
conflict continuu între dorintele Sinelui si apararile Eului. Pacientul îsi
epuizeaza energia în aceasta batalie; pulsiunile Sinelui admit, numai cu
mici modificari, dorinta de a calcula, de a vorbi în public, de a cânta la
vioara etc., în timp ce Eul, cu aceeasi tenacitate, tinde sa împiedice sau
cel putin sa încetineasca aceste activitati.
Atunci când restrângerea Eului are loc datorita neplacerii sau temerii
de o amenintare reala, nu gasim o astfel de întrerupere a actvitatii.