anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Restrângerea Eului 79
In ciuda faptului ca metoda folosita de scoala urmareste sa evite critica
si observatia, ei se comporta de parca au fost intimidati. Cea mai
mica comparatie a realizarilor lor cu cele ale altor copii este în ochii lor
echivalenta cu o devalorizare. Daca nu reusesc sa duca la capat o sarcina
sau daca gresesc la un joc de constructii nu vor mai Încerca niciodata.
Astfel ca ramân inactivi, detestând sa ramâna prea mult timp
Într-un loc sau într-o activitate, multumindu-se sa priveasca la ce fac
ceilalti. Pe de alta parte insa, lipsa lor de activitate are un efect antisocial,
caci, plictisindu-se, ei incep sa se certe cu copiii care au o preocupare
sau se joaca.
Contrastul dintre capacitatea acestor copii si performantele lor scazute
sugereaza ca ar fi vorba de o inhibitie nevrotica si ca tulburarea de
care sufera s-ar baza pe procese si continuturi ce ne sunt familiare din
analiza inhibitiilor autentice. În ambele cazuri tabloul prezinta aceeasi
relatie cu trecutul. În nici unul din cazuri simptomul nu este legat de
obiectul sau real, din trecut, ci de substitutul sau din prezent. Cind, de
exemplu, un copil are dificultati în a face calcule sau a gândi, când un
adult nu poate vorbi sau un muzician nu poate cânta, activitatea reala
evitata nu este cea de a opera mental cu cifre sau idei, de a pronunta
cuvinte, de a trece arcusul peste corzi sau a atinge clapele pianului. Astfel
de activitati sunt, din partea Eului, inofensive, dar ele au fost legate
de activitati sexuale din trecut pe care subiectul le-a blocat. Aceasta este
ceea ce reprezinta ele acum si, pentru ca au devenit "sexualizate", fac
ele însele obiectul operatiilor defensive ale Eului. La fel, când copiii se
apara inipotriva neplacerii pe care o traiesc atunci când performantele
lor sunt comparate cu ale altora, sentimentul dezagreabil nu este decât
un substitut. A vedea realizarea superioara a altei persoane înseamna
(cel putin pentru pacientul meu) a vedea organe genitale mai mari
decât cele proprii, iar acesta e motiv de invidie. Când sunt angajati
într-o competitie oarecare aceasta le evoca rivalitatea fara speranta din
faza oedipiana sau le reaminteste în mod neplacut de diferenta dintre
sexe.