anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

8
Resttângerea Eului
Compararând mecanismele negarii si refularii, producerea fantasmelor
si formatiunea reactionala observam un paralelism al metodelor adoptate
de Eu pentru a evita orice suferinta provenita fie din exterior, fie
din interior. Regasim acelasi paralelism daca studiem un alt mecanism,
mai simplu. Mecanismul negarii, pe care se bazeaza fantasmele în care
faptele reale sunt transformate în opusul lor, este folosit în situatii în
care sunt imposibil de evitat impresii dureroase provenite din exterior.
Când copilul mai creste, datorita libertatii mai mari în miscare si a dezvoltarii
activitatii sale psihice, Eul sau poate evita astfel de stimuli si nu
mai are nevoie sa recurga la operatii asa de complicate precum negarea.
În loc sa perceapa impresii dureroase, si drept consecinta sa le anuleze
prin retragerea investirii, Eul poate evita situatia periculoasa din
exterior. Poate sa fuga, si astfel sa "evite" la modul propriu orice ocazie
care ar aduce neplacere. Mecanismul evitarii este atât de primitiv si
de natural si, în plus, atât de legat de dezvoltarea fireasca a Eului,încât,
pentru a-l discuta teoretic, nu este usor sa-I desprindem din contextul
obisnuit pentru a-l studia separat.
Când am analizat baiatul cu cascheta, pe care l-am prezentat în capitolul
anterior, am putut sa observ modul în care se manifesta evitarea
neplacerii. Odata, când se afla la mine acasa, a gasit un bloc de desen
care i-a placut foarte mult. Plin de entuziasm, a început sa mâzgaleasca
paginile, una dupa alta, cu un creion colorat si s-a aratat încântat
când am facut si eu acelasi lucru. La un moment dat însa, a privit ce
faceam si s-a oprit îmbufnat. Apoi a pus creionul jos, a împins spre
mine blocul de desen (pâna atunci tinut cu gelozie), s-a ridicat în
picioare si a spus: "Deseneaza tu; eu mai bine o sa ma uit." Evident,