anna-freud-eul-si-mecanismele-de-aparare

Negarea prin fantasma 65
rior tuturor celor din jur; el apare de asemenea si în postura de educator
care transforma treptat raul în bine. Va reamintiti ca leul din prima
fantasma a fost dresat sa nu atace oameni, iar animalele micului sef de
circ au trebuit mai întâi sa învete sa-si stapâneasca agresivitatea unele
fata de altele si fata de oameni. În aceste povesti pentru copii teama
fata de tata a fost deplasata în acelasi mod ca în fantasmele cu animale.
Ea se tradeaza în teama celorlalti oameni pe care copilul îi linisteste,
însa aici, prezenta ei nu face decât sa sporeasca placerea.
în fantasmele micului Hans, precum si în fantasmele cu animale ale
celor doi baieti, metoda prin care este evitata neplacerea reala si teama
fata de un pericol real este foarte simpla. Eul copilului refuza sa recunoasca
o realitate neplacuta. l\fai întâi îi întoarce spatele, o neaga si o
substituie cu fapte imaginare total opuse. Astfel, tatal "cel rau" devine
în fantasma animalul protector, pe când copilul neajutorat devine stapânul
puternicului substitut patern. Atunci când transformarea reuseste
si când prin fantasmele pe care le construieste copilul devine insensibilla
realitatea în chestiune, Eul scapa de angoasa si nu mai are nevoie
sa apeleze la masuri defensive împotriva pulsiunii si la formarea
nevroze1.
Acest mecanism tine de o etapa normala în dezvoltarea Eului infantil,
însa, daca reapare mai târziu, indica importante tulburari psihice. În
anumite stari confuzionale psihotice acute, Eul pacientului se comporta
în acelasi fel fata de realitate. Sub efectul unui soc, precum pierderea
brusca a unui obiect iubit, eul neaga faptele si le substituie o formatiune
deliranta acceptabila.
Comparând fantasmele copiilor cu delirul psihotic putem sa întelegem
de ce Eul nu poate folosi la modul general acest mecanism ~
odata atât de simplu si de eficace - al negarii surselor reale de angoasa
si neplacere. Capacitatea Eului de a nega realitatea este complet
incompatibila cu o alta functie careia îi acorda mare importanta: capacitatea
de a recunoaste si de a testa critic realitatea. În mica copilarie
aceasta incompatibilitate nu are înca efect perturbant. La micul Hans,